Cu cât aflu mai multe, cu atât îmi dau seama că nu știu nimic. Am din când în când sentimentul ăsta care tot tropăie când are chef prin mintea mea. Și na, așa și e... Câteodată, în acest sezon musonic din jungla românească simt că parcă-mi cresc mușchi (verzi) de atâta abur. Şi branhii. Cugetări publicitare. După ce am făcut masterul ăla, cândva pe la primul job în domeniu, adică la McCann, m-am lămurit cum e cu asta - se bagă o tonă de bănet în niște imagini (visuri, povești) frumoase, asta ca să facă cumpărabile niște porcării de care cel mai probabil nu ai neapărată nevoie (sau chiar deloc). Asta pornind inițial de la un scop nobil, ca pur și simplu comerciantul x să îşi facă mai auzită/vizibilă marfa. Da' scopul e demult denaturat, că acum ăia cu bani se văd și se aud peste tot iar ăia mici, care au marfă mai bună dar n-au bani... fac și ei ce pot dar nu-i vede nimeni. Să nu mai vorbim de faptul că de cele mai multe ori în reclame chiar se minte cu nerușinare (fie prin exager