micutze aberatzii

decembrie e, de obicei, o luna care imi place. desi vine frigul, eventual zapada. e sfarsit de an, drumurile si intersectiile sunt luminate de diverse decoratiuni de sarbatori, apar vanzatori de maruntisuri sarbatoresti, vine vacanta de craciun, zile libere, chestii d-astea. Dar anu` asta... n-avem cum sa mergem nicaieri de sarbatori (n-avem nici bani, iar Alex are de tradus ceva si nu poate pierde nici un pic de timp)... nu prima de craciun... vestile despre anul viitor nu-s deloc roz... mda, un pic frustrant. dar esta e, tre` s-o luam ca atare. imi place ca s-au aranjat festiv diversele parcuri si parculete. imi plac casutele cu vanzatori de fel-de-fel de chestii de prin parcuri si de pe soseaua Aviatorilor. imi plac decoratiunile de pe la intersectii care fac orasul sa para mai luminos, mai vesel. imi place vinul fiert. merele coapte. si alte haleli-bauturi-mirosuri de iarna. Incerc sa ma vad in zilele libere cu prieteni si amici cu care nu m-am vazut de ceva vreme. Unele mini-aduna...

fac planuri pentru urmatoarele zile... ma voi vedea cu multi dintre prietenii mei... cativa sunt prietenii de baza, ne stim de peste zece ani... Ceilalti au venit pe parcurs, oameni cu care am lucrat impreuna, cu care an format o gasca, o gasca care s-a transformat, s-a innoit din cand in cand... Vinerea asta aduc laolalta vechea gasca si noua gasca. Cu restul de gasti, fetele de la dans, fetele de la masterat, prietenii recenti, cu ei o sa ma vad separat... Unele gasti nu s-ar potrivi bine impreuna, nu au mai nimic in comun... la fel si cei care nu apartin vreunei gasti, aruncati in mijlocul gastilor, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, s-ar simti stingheri. Sau nu? Visul meu e ca vreodata, candva, sa am conditii sa-i adun pe toti laolalta si sa-i las sa se cunoasca. Cu siguranta, multi s-ar intelege bine... altii, mai putin sau deloc... ca-n viatza. Invitatii de vineri sunt doar... vreo 30 de persoane?! Ups! cred c-am intrecut masura... in fine, ce va fi va fi. Nu ma stresez...

aseara m-a prins furtuna cand dadeam sa plec de la cizmar... sufla vantul de nu se putea, mi-a fost teama ca ma ia pe sus cu totul... eram si cu dana, si ea tot asa slaba ca mine, parca vedeam ca ne zbura furtuna ca pe niste frunze... asa c-am asteptat sa treaca urgia... daca eram singura cred ca ieseam sa alerg in ploaie si furtuna, dar asa nu puteam s-o parasesc pe biata dana si s-o las singura in demisolul in care-si are atelier cizmarul... Ropote de ploaie, fulgere, tunete... a fost superb. A fost o aventura. Eu sunt obisnuita, mi se intampla mereu chestii neprevazute, asa ca le iau asa cum vin, si privesc partea misto a intamplarii... Chiar ma gandeam ca de-o buna bucata de vreme nu-mi mai fac planuri, decat asa, ca linii generale... si incerc sa imi adaptez planurile din mers, in functie de ce intervine pe neasteptate... Nimic nu e fix, totul e in miscare, in schimbare... PLOAIA CARE VA VENI Sunt un frate tânar, care crede în dreptate, Am ochi negri, dar am mâinile curate. Iubesc...