micutze aberatzii

Luni, în ultima zi... aveam de eliberat apartamentul la ora 11, așa că ne-am trezit suficient de devreme cât să apuce toate să facă duș, să se spele pe cap și să se usuce, să se machieze, să ne facem bagajele, să ne bem cafeaua, să ne facem și mâncăm micul dejun... A fost mișto că administratorul ne-a lăsat să păstrăm până la ora 4 bagajele în biroul lui, ca să nu ne cărăm cu ele prin oraș. Și, după cum plănuiserăm, am vizitat parcul Guell. Din nou, am descoperit cu plăcere că linia noastră, L4, ne lăsa destul de aproape de parc iar de acolo aveam de mers pe jos pe străduțe. Am coborât la Alfons X, de unde am mai bâjbâit, am mai întrebat, am mai văzut câte un indicator... De unde ne-a fost frică c-o să dârdâim, ca în zilele precedente, am luat țeapă - a ieșit un soare strălucitor și cald. Și cum urcam tot soiul de străduțe în pantă (eram din nou, într-un alt cartier care eram iar ca un alt oraș) soarele ne-a încălzit strașnic. Am ajuns la casa de bilete de la parc - ceva coadă, in...

Oare ce se poate spune, povesti, despre o săptămână de muncă de la 10 dimineața până la 10 seara? Și totuși, ieri m-am fofilat cu grație pe la ora 8 seara, tocmai când venea și pizza de joi de la închiderea ediției de Capital ca să ajung la ziua Danei, în Car. Evident c-a fost frumos, ca de obicei când ne adunăm în gașcă. O binevenită deconectare după atâta muncă. În altă ordine de idei, nu știu încă când va fi reprogramat parastasul lui Alex, că nu am aflat în ce stadiu mai sunt lucrările la fântâna ce se construiește în memoria lui... Luni sau marți m-a sunat Laurențiu să îmi zică că atunci sau a doua zi se apuca de lucru a doua echipă de muncitori și că se lăudau că termină în 3 zile, că știu și terenul și au și instalațiile necesare. Cred că s-au făcut cele 3 zile magice... și nicio veste. În fine, nici nu mă grăbesc, că dacă nu terminăm Top 300-le nici nu voi putea participa. Apartamentul arată din ce în ce mai bine (adică mai a casă de oameni)... Mai e de zugrăvit bucătăria.....

de ce beau bere? oare imi place? hm... ca gust propriu-zis, nu... dar ca ansamblu de senzatii, adica o bere rece intr-o zi calduroasa, la o terasa, la o adunare cu prietenii, e minunata. Sau langa gratarul de la munte, cu mici sau friptane, berea racita in paraul rece ca gheatza... sau... sau.... sau... pentru mine, berea se bea impreuna cu prietenii, si de sete dar si de inveselire... Ce consideratii bahice imi mai trec prin minte! Dar ce sa fac daca ma gandesc la berile de ieri... berea de dinainte de cursul de dans, in grup restrans, cu doua prietene, unde s-au dezbatut probleme existentiale, s-au dat incurajari, imbarbatari si infemeieri... si la berea de dupa dans, cu gasca mare de la dansuri, unde era misto ca eram multi, mai putin important era ce se vorbea cat atmosfera vesela... Ce buna e o bere cu prietenii dupa o lunga perioada de munca, munca si iar munca, perioada in care n-ai mai avut vreme pentru nimic interesant... Parca am iesit de la puscarie, asa ma simt... dar parca...