Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta frică

ciocnirea unor lumi

Chestia cu referendumul e un pic mai mult decât pare la prima vedere. Nu e doar înverşunarea unor troglodiți împotriva realității şi nici iresponsabilitatea unor inconştienți față de viitor. Divizarea asta, lipsa de înțelegere față de tot ce crede cealaltă parte mi se pare emblematică pentru ce este societatea (românească dar nu numai) actuală. Zero înțelegere şi empatie pentru cei ce au opinii opuse nouă. O fi bine? Chiar aşa de fără greş suntem în ceea ce gândim? Şi faptul că alții susțin exact opusul a ceea ce ni se pare nouă ca evident corect ne conduce automat la concluzia că ei trebuie să fie idioți şi inconştienți... Nu că au un cu totul alt sistem de valori şi asta îi duce pe altă rută de gândire... musai sistemul lor e greşit. Şi asta gândesc şi unii şi ceilalți despre the others. Şi gata, aşa apar duşmănia şi ura. Şi mereu ceilalți sunt de vină... De unde fanatismul ăsta?! De ce suntem aşa de siguri că avem dreptate la modul absolut? Sigur avem dreptate, dar ...

Moartea

Încercăm din răsputeri să uităm de ea, să o ignorăm, ne ducem viața ca și cum n-am muri vreodată, ca și cum cei apropiați, cei dragi sufletului nostru ar fi nemuritori. Reușim, artistic, să negăm complet moartea prin tot ceea ce facem. Ca niște copii care, ca să se ascundă, își acoperă ochii, sau îi închid. Suntem campioni la sportul ăsta. Și totuși... viermele fricii roade, roade... și ne aruncăm disperați în diverse manii: a puterii, a grandomaniei, a dependențelor nenumărate, a viciilor, a extremelor celor mai diverse și neașteptate. Totul ca să uităm de frică. De groaza de moarte, care ne roade, ne roade într-una. Unii cedează, și decât să aștepte, preferă să sară ei în moarte. Alții trăiesc cu disperare, se aruncă în viață cu disperare, agățându-se de lucruri, oameni, obiecte, ca și cum ele le-ar putea fi talismane împotriva morții. Disperare, negare, frică. Frică. Frica ne împinge la nenumărate lucruri aberante. Cred că, în spatele oricărui lucru ciudat, rău, nejustifi...

Despre moarte

Viața și moartea sunt despărțite de o singură clipă. Acum ești, acum nu mai ești. Uneori există o stare de "între", coma, despre care nu se știe exact cât de "aici" și cât de "acolo" e omul... Dar trecerea efectivă între viață și moarte durează doar o clipită. Poate mai puțin... Avem oroare nativă pentru moarte. Ne întristează, ne deprimă, ne creează fobii, obsesii, facem orice ca să uităm de ea, sau dimpotrivă, ca refuz al realității, tindem către ea câteodată - de la caz la caz. Noi nu știm cu adevărat nici ce e viața, darămite ce-i moartea. Pentru ceea ce suntem acum, cunoașterea e limitată. Nu și imaginația. Și de multe ori, ceea ce numim cunoaștere e rezultat al imaginației. Certitudinile noastre sunt iluzorii, la urma urmei. Și știința, și filozofia, și religiile, și... toate concepțiile minții omenești. Dar se pare că așa trebuie, poate altfel n-am fi în stare să trăim, dacă ne-am gândi mereu la moarte, dacă am fi conștienți în permanent de fap...