Cer de matase, suflet pustiu. Suflet incomplet, o lipsa in inima. Ieri seara pe la 7, dupa o zi stresanta si obositoarea, ca sa-mi limpezesc my troubled mind si sa ma pun in miscare dupa 8 ore de stat lipit de birou, am plecat acasa trecand prin parc, eternul parc. M-a cuprins un sentiment sfasietor de "suflet incomplet". Sentiment de amurg stins, topit, pe duca, dar incredibil de frumos. La ora aceea in parc se plimbau pe malul lacului doar indragostitii... eu am trecut ca o naluca, sa fug, sa uit, sa nu ma gandesc... Eterna cautare si ne-gasire a ceea ce cauti... oare exista? oare e o iluzie? oare totul e un miraj, o gaura in cer? In urma cautarilor in van macar stiu ce caut, iluzia a prins substanta, am eliminat niste posibilitati, stiu macar ce nu vreau, ce nu-mi trebuie, ce nu vreau sa accept... Tandrete, atentie, respect, dragoste, asta caut dar nu le gasesc laolalta... Intr-o zi, cautand nu-siu-ce sfant in calendarul ortodox am dat peste niste scrieri ale nu-stiu carui...