portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor... o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele pu...