Plouă. Cer plumburiu, nori cenușii în toate nuanțele dansează deasupra Mării Negre, plumburie, dark și agitată. Clădiri futuriste grațioase, de 20-30 de etaje sau mai mult sfidează apăsarea cerului și gravitației. Multe schele, mulți zgârie-nori în creștere, cartiere întregi. Apoi partea comunistă, atât de recognoscibilă și, din păcate, familiară. Blocurile gri jerpelit. Cu toată atmosfera lor locuită. Debarcăm aproape de promenada de pe faleză. Mozaic pe jos, totul frumos și îngrijit. Marea în stânga, pe sensul nostru de mers. În zilele însorite e probabil superb. Chiar și pe vremea asta ploioasă arată foarte bine. Mergem ce mergem, trecem pe lângă turnul-alfabet, pe lângă clădirea universității tehnice georgiano-americane (devenită însă hotel) și pe lângă alte nebunii de acest fel. Pe promenada largă două gagici arăboaice fashioniste se dădeau cu trotinetele electrice, urmate și de un tip, desigur. În costumații fluide, roz-prăfuit și turcoaz pal, cu burka la culoare, se distrau...