micutze aberatzii

Spre rușinea mea, eu una nici nu știam că există. Oi fi învățat la geografie? Posibil, dar clar că denumirea nu mi-a lăsat nicio sclipire printre neuroni. De pasul Bratocea da, ăsta suna cunoscut, desigur că habar nu aveam unde e, dar măcar suna familiar.  Când colo, erau aici, la îndemână. Pe drumul de Cheia treci de cheia și mergi până la pasul Bratocea. De acolo am înțeles că dacă o iei într-o parte ajungi în Ciucaș, iar în cealaltă, ajungi în Munții Grohotiș.  Tocmai pentu că nu mai fusesem aici, dar și pentru că era într-un moment ok, când aveam și bani și nici nu eram prea obosită, m-am băgat să particip la această excursie organizată de Andinio Travel (Călător prin România). A fost pe 15 octombrie, într-o duminică. Am lăsat autocarul în pasul Bratocea și am pornit-o pe marcajul cu bandă roșie. Am urcat susținut prin pădure, și încă de aici ne-am dat seama că o să avem de furcă cu vântul. După această porțiune împădurită care ne-a făcut să gâfâim am ieșit într-o poi...

fulgi... vant... alb... intuneric... tarziu in noapte... vantul spulbera zapada, in drumul pustiu de la ringier spre metrou... totul e alb, fulgii marunti sunt ca un val de spuma ce sa sparge de tarm... valul ma spulbera si pe mine... mi-ar fi placut sa ma imprastii si sa zbor cu vantul si fulgii aiurea, in toate partile, fara rost, fara scop, fara intrebari, fara ganduri; asa, pur si simplu. si, fara nici o (nicio, in noua ortografie aprobata de academia romana - ce naspa arata) legatura, ceva amuzant:

Am plecat cu voie buna, 1 decembrie, prin oras steaguri, pregatiri. Mai tarziu, singurul lucru care ne-a amintit de asta a fost un moment in care s-au intalnit 3 marcaje (variante pentru aceeasi destinatie). Urcarea a inceput la ora 2, de ajuns am ajuns la cabana in jur de ora 8, cred. La inceput mult drum prin padure... Urcus greu, ultima parte noaptea, pe stanci, pe lanturi, prin gheatza si zapada. Rupti de oboseala am ajuns la cabana cozia. Vin fiert, haz, putina Troia la tv, apoi somn la greu langa soba calda. in toiul noptii m-au trezit rafale de vant turbat, care zguduiau geamul. am adormit la loc, lemn. Dimineata am iesit din cabana in plin soare. Mirifiiiic! Zapada fara pata cat vezi cu ochii, soare stralucitor, urme de pasi pe zapada, in dreapta valea oltului ca un balaur de argint, munti cu paduri ruginite, creste indepartate... in stanga spectaculoase creste inzapezite, alta vale... Ce sa-ti doresti mai mult decat sa vezi asa ceva dimineata?! Drumul de intoarcere... de data ...

visez creste inzapezite, urcusuri prin nameti, alb de zapada, o cabana, aer care miroase a inaltimi, a soare, a zapada, a brazi... sa te speli dimineata pe fatza cu zapada, sa iti scartaie pasii in zapada, sa faci ingerasi in zapada, asa, pur si simplu, de fericire. mi-e un dor de munte napraznic. cand am fost ultima data? hm, prin primavara tarzie... vara si toamna asta au tot intervenit chestii in ultima clipa si n-am mai reusit. i-am vazut, in drumurile si drumetiile spre podul dambovitei, rasnov, brasov, sau spre sibiu... dar nu-i totuna. Azi dimineata, in drum spre serviciu, blocata 45 de minute in trafic, imi doream sa fiu unde nu gasesti nici umbra de masina, unde si oamenii sunt rari... Mda. o zi ca orice alta zi, cu doua momente de disconfort: blocajul din trafic de dimineata si coada de la cabinetul medicului de familie (pentru minunata consultatie+analize oferite obligatoriu de ministerul sanatatii in luna in care te-ai nascut). Pe chestia cu coada la medic am ratat si cursu...