În a treia zi am pornit spre Albania dis-de-dimineață. Am ajuns relativ repede, a durat mai mult statul la vamă. Vama era ca un soi de autogară de provincie, am văzut și un căluț de povară care păștea pe lateral pe-un deal, i se vedea doar o parte de spinare și hai să-i zicem șaua, deși era o construcție arhaică, am găsit o poză foarte relevantă aici . Apoi am intrat în țară, care mi-a părut stâncoasă, cam aridă, cu multă piatră peste tot și orașe ca la noi cele de provincie mai sărace. O caracteristică clară e prezența cazematelor. În nordul Albaniei erau puzderie , peste tot, nu puteai să nu le observi mai devreme sau mai târziu. Le-am regăsit mai târziu și pe coasta mării ionice. Pe unde-am umblat n-am mai văzut atâtea. E drept că nici nu am umblat eu cine știe ce. Din mersul autocarului nu am apucat să prind niciuna în poză cât să se înțeleagă ce e. După lunga traversare a Albaniei - nu am trecut prin Tirana, am fost undeva la o relativ mică distanță, dar am evitat-o. P...