Pe semitrezie așa, prin pâcla dimineții văd niște măguri păduroase plutind misterior prin cețuri albăstii - alburii, deasupra unui golf liniștit. Casc mai bine ochii să văr, apuc doar să mă gândesc că asta merită o poză, dar până să caut telefonul autocarul cotește, unghiul se schimbă, se îngustează iar priveliștea dispare. Poate a apucat s-o fotografieze cineva, mă gândesc. Dar deocamdată, dintre pozele puse la comun n-am regăsit imaginea asta. Până cotim noi pe meandrele drumului și ajungem la Donji Milanovac, soarele s-a ridicat nițel, nehotărât, printre aburii de Dunăre. Apoi, luându-ne câmpii către îndepărtata noastră destinație, am mers până în dreptul lui Moldova Nouă, pe malul sârbesc, cu o încercare de vizitate a cetății de la Golubac, apoi am intrat în interiorul Serbiei. Ca o impresie fugară, satele par mai îngrijite, întreținute, toate câmpiile cultivate, iar majoritatea zonelor păduroase neatinse, nedefrișate, sălbatice. Mai puțin grandomania viloanțel...