micutze aberatzii

Era să uit că n-am apucat să scriu despre ultima zi, cea de după ziua de liniştire. Despre care iar nu am scris. Bravo, tanti roza-scleroza. Ziua de revenire a fost cu plecat de la cabana Croitor, popas la pasul Prislop pentru suveniruri, sosire în Borşa. Regrupare. O cafea sau o bere la prima terasă, savurată pe îndelete. Apoi colindat prin second hand-uri. Câteva victorii, o cămaşă, un polar, o fustă. Apoi prânzul la on restaurant ce s-a dovedit bun. Şi apoi găsitul cazării - campingul Pietrosul Rodnei. Camping frumuşel, gazde de treabă, primitoare, curat, îngrijit, au şi căsuțe şi loc de corturi, cu foişor acoperit şi grătare. Ne-am lăfăit ca nişte boieri. Dimineața am halit ceva rapid şi am pornit pe stradă în sus. Panta ne-a luat tare, deja transpiram dupa primii zeci de metri. Asfaltul a durat pâna la nu ştiu ce schit, apoi ajungeam la potecă prin pădure. Aici ne-a depăşit un grup mare de turişti polonezi la peste 50 de ani toți, dar numai fibră şi ei şi ele, ne-am r...

Pe 21 septembrie, cu noaptea-n cap, adică la 5:15, pe aripile taxiului, am ajund la punctul de întâlnire de la Izvor. Era imediat după „alarma” de furtună care s-a dovedit un fâs. Era cam răcorică, iar până să plecăm a început să și picure. Se pare că au fost unii care s-au speriat de alertele meteo și au renunțat. Autocarul a ajuns mai târziu, pe la 5:30 (dacă știam nu mai luam taxiul și veneam cu metroul, dar na, nu poți ști niciodată cum e). Nu era nicio figură cunoscută, doar parcă ceva vag, din vedere. Așa cum era figura colegei de bancă - Denisa - pe care s-a dovedit că o știam din vedere de prin excursiile cu Terra (și ea pe mine). În cele din urmă a sosit și autocarul, ne-am suit, am pornit. Ziua avea următorul plan de mers: Ploiești, Brașov, Sighișoara, Ungheni ( unde am luat masa la un mare împinge tava, Darina se numea ), Târgu Mureș, Bistrița, Năsăud, Moisei, Borșa. A fost lung drumul. Dar și interesant. Am prins niște nori luminați de soare și petice albastre de cer de ...