Treceți la conținutul principal

Vremuri agitate

Azi sunt proteste la Bucureşti şi mi-e ciudă (pe motivul că nu mă pot teleporta de la Borşa la Bucureşti) că nu sunt şi eu acolo. Chit că mi-ar fi frică, chit că cine ştie ce se mai întâmplă pe acolo şi ce turnură gravă ar putea lua evenimentele...

E clar că pe de o parte PSD e agitat, dar că şi de cealaltă parte că oamenii s-au săturat şi cei care ies acum să protesteze sunt dispuşi să încaseze gaze lacrimogene şi alte nasoleli doar ca să vadă că în sfârşit se întâmplă ceva, că se schimbă ceva.

Un semnal e că deja de mai mult timp aud oameni din anturajul meu (desigur, cu care am oarece afinități de gândire) spun că e nevoie să se întâmple ceva ca să se producă o schimbare. Aceşti oameni nu mai suportă mizeria în care ne complacem de zeci de ani, care în ultimii ani a ajuns pe față, fără perdele şi menajamente. Oameni care s-au săturat de conducători şi sisteme corupte şi de bătaie de joc pe munca şi banii (şi nervii şi timpul şi viața lor).

Deci avem o situație explozivă. Iar PSD aruncă în joc cartea violenței instituționale a jandarmeriei.

Întrebare: cui îi foloseşte asta?  Cine trage foloase de aici?  Poate doar aşa să putem fi lucizi.... Căci să fim serioşi... Întotdeauna cineva trage foloase.... şi din păcate nu e vorba (de obicei) de oamenii normali. Tare mă tem de cine coace chestii d-astea la rece şi apoi aruncă fitile şi explozibile în lume ca la momentul oportun să înhațe momentul şi să facă ce vrea...

Ce, ziceți că am idei conspiraționiste? Hm, poate, doar că statistic toate revoltele revoluțiile etc au fost confiscate de  unii doar ca să se cocoațe la putere într-un fel sau altul... să ne gândim doar la '89. Când oamenii au ieşit, au fost victime, s-a schimbat regimul... şi au ieşit ca păduchii în frunte... cine?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş