Ca o mare, poate ca un ocean... Mereu diferită, deşi mereu aceeaşi... Limpede cristal în zilele luminoase şi liniştite... greu de văzut adâncimea din cauza limpezimii
Tulburată subtil de curenți invizibili ce uneori prevestesc furtuni, ascund adâncimile, schimbă culoarea...
Uşor de tulburat din te miri ce, de un vânt îndepărtat în larg, de un banc de peşti zurbagii, de vizitatori agitați...
În prag de furtună schimbată complet, cu valuri nervoase înspumate, culoare neliniştitoare, imprevizibilă şi capricioasă...
În plină furtună amenințătoare, furioasă, cu valuri mari, lungi, grele ca nişte ziduri prăbuşindu-se în ele însele şi în orice se nimereşte imprudent în calea lor, urlând şi mugind furii şi disperări şi dureri pe mii de voci sub nori apocaliptici şi vânturi nemiloase, simfonie cacofonică ca o explozie nucleară, lăsând în urmă o sfârşeală soră cu moartea, epave sfărâmate, spumă, şi în cele din urmă, după liniştire... doar linii fine şi vălurele neliniştite şi mormane de scoici şi alge eşuate... şi mici comori aruncate din adâncurile misterioase.
Mă recunosc în asta... Dacă ar fi să îmi asemăn sufletul neliniştit cu ceva, cred că aşa ar fi.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii