Vorbind de zile ciudate, ieri a fost o zi ciudată (din nou), dar într-un fel frumos.
De când am deschis ochii parcă eram inundată de o energie (îi zic așa, deși cuvântul nu reflectă the feel) bună, o armonie rară, parcă dansam/zburam (mă rog, aiurea comparația, e vorba mai mult de comparație cu starea pe care mi-o dă dansul sau... nu chiar zborul -că n-am zburat încă decât cu avionul - dar cu, să zicem, senzația pe care o ai când te dai pe o tiroliană foarte lungă, cu pantă mare).
Amuzant e că funcționa cumva invers față de ce credeam eu, în sensul că scădea când aș fi zis că avea motive să sporească. Acest curent invizibil care mă inundase și m-a stăpânit mare parte din zi puternic, diminuându-se apoi treptat...
Ce-mi ziceam la un moment dat mai anii trecuți - că trăiesc monoton? Na de-aici. Ce, cum, de unde până unde? Habar n-am. Da a fost mișto. Și foarte bizar in a good way.
Later edit
Să nu uit de joaca de-a operațiuni impalpabile early morning... Dată fiind "inundația" am făcut un soi de "dă mai departe ce-ai primit", încercând un fel de copie palidă a ce am primit mai demult, un dar trimis nu se ştie unde sau cui. Conexiunii.
O joacă bizară joaca asta eterică, surfing la limita nebuniei cu fantezia, pe valuri imprevizibile, dar foarte mişto.
Momentan sunt la un stadiu al jocului care-i un fel de scuba diving la adâncimi mici. Oricum, până peste cap în necunoscut. Da-mi place. Weird...
Comentarii