Mă tot întreb de-o vreme... ce mi se tot întâmplă chestii stranii, d-astea de habar n-am dacă mintea mi-a luat-o razna pe câmpii complet sau ce naiba... Fantezie ştiu că am grămadă, păcat că dacă încerc să o pun la lucru (să scriu o povestire, o nuvelă, ceva, cum mi-ar fi plăcut) face fițe şi fuge. Dar chiar aşa...
Ei, dar să arunc povara în literele astea ce se înşiră spornic azi, doar-doar o ieşi de-o povestire fantasy (de căcat, probabil).
După inexplicabilul episod din "agonie şi extaz" cumva parcă am început să simt hai să zicem oarece... energii sau pana mea (nu am cuvinte care să redea exact ce simțeam) în preajma unor oameni. Ba uneori şi în ne-preajma oamenilor. Bizar, foarte bizar. Nebunie curată.
Şi simțitul ăsta de chestii care poate erau sau poate nu erau e fluctuant, ba e ba nu e. Şi senzațiile sunt variate şi foarte diferite. Unele chiar oarecum senzuale. Altele ca o durere uşoară de cap care se risipeşte curând. Altele cumva prietenoase. Altele alarmante.
Pana mea, ce dracu să mai crezi.
Am citit şi nişte articole despre energii şi căcaturi d-astea, m-au pus un pic pe gânduri dar... hm.
Sau mintea mea s-a hotărât fără mine să se ducă la naiba, plictisită de viața asta neinteresantă şi cu perspective neîmbucurătoare.
Sau oi fi pe ducă şi habar n-am. Da' analizele recente mi-au ieşit bune.
Whatever.
Oricum, orice o fi fost pare să se fi estompat spre dispariție de câteva zile. Dar asta după un punct culminant cu un soi de vis pe jumătate nedormit în prima seară de la cabana Croitor. Bizar, după cum spuneam.
Trăiesc periculos în mintea mea, se pare. Sper doar să n-o iau razna de tot. Că şi fantezia, dacă n-o laşi să îşi facă de cap, poate fi bună, în doze acceptabile...
Comentarii