De pe vf. Ineu am descoperit cu adevărat prima dată cât de mare şi impunător e masivul Rodnei. Munți verzi, şerpuiți cât vezi cu ochii, vârfuri ce trag cu ochiul unele ascunse după altele, văi foarte verzi, lacuri, jnepenişuri dar mai ales afinişuri cât cuprinde privirea. Toate sub un cer albastru bine condimentat cu nori albi pufoşi dar şi cenuşii dătători de emoții.
Planul nostru inițial a fost se pare unul cam prea de forță pentru grupul nostru, la a doua noapte de campare pe munte oamenii ziceau că ce naiba, suntem în cantonament, unde e relaxarea, doar suntem în concediu... Aşa că în ziua care ar fi trebuit să fie cea mai grea am schimbat planul în favoarea relaxării. Am coborât prin afinişuri bogate spre lacul Ştiol şi apoi la Cascada Cailor, după care, cu telescaunul la complexul turistic Borşa, de unde am reuşit cu greu să ne trimitem şoferii cu un taxi la cabana Croitor și apoi să ne recupereze și să ne ducă și pe noi la cabană...
Experiențe de neuitat.
Ploile din prima zi de drumeție, una lungă și mocănească în timp ce urcam spre șaua de unde urma coborârea spre Lala, urmată de momentul de liniștire și ridicare a cețurilor și norilor albi respirați de păduri și dealuri, apoi de soare plin, iar la finalul apoteotic al drumeției, imediat ce am pus 80% corturile ploaia torențială rece de mai mult de jumătate de oră cu vânt și rafale din ce în ce mai puternice... încheiată cu un curcubeu spre răsărit, spre Lala mare.
Dimineața la Lala mică, cu marea alpină îndepărtată, spre zona de unde veniserăm cu o zi în urmă.
Drumul plin de urcări și coborâri din a doua zi, care nu se mai termina (a durat 9 ore), mereu mai era aparent încă un vârf de urcat și coborât (dar mai erau vreo 10) de nu mai știam dacă ajungem la locul de campare pe lumină sau ne prinde noaptea... cu jnepenișul - urs care a chinuit fantezia fetelor toată noaptea.
Ceața de pe șaua Gărgălău, care ne-a făcut să ne simțim trecute în altă dimensiune pe mine și pe Cătălina care plecaserăm să căutăm apă pentru grup.
Apusul văzut de la izvoare și de pe șaua Gărgălău, fantastic și incredibil.
Pentru cei din a doua parte a grupului, care au venit mai încet (noi, cei cu corturile o luaserăm mai tare înainte, ca să ajungem să punem corturile pe lumină) ceața care i-a prins pe vârful Gărgălău și au avut parte de un fenomen unic, spectrul montan, care le-a refăcut moralul - pe ceață se reflecta silueta fiecăruia înconjurată de un halou circular multicolor, de curcubeu.
Coborâșul spre Tăul Știol prin afinișuri abundente, de-am halit la afine în prostie... și popasul pe pajiștea văcuțelor curioase.
Coborâtul cu telescaunul în tandem cu rucsacii grei cu schemele de plasare în scaun făcute de băieții de la telescaun.
Dormitul de la cabana Croitor, cu sforăituri în prima tură și cu întunericul deplin din tura a doua datorat taberei de astronomie.
Urcușul spre Pietrosul Rodnei, întâi urcușul infernal de enervant pe drumul forestier, apoi frumos și aproape relaxant de la lacul Iezer către vîrf.
Cețurile care au înghițit brusc Pietrosul Rodnei cu noi cu tot, întâi albe și diafane și chiar un pic calde... Apoi urmate de cețurile cenușii apăsătoare, care au trimis și o mică ploicică așa, de control.
Campingul din Borșa, (Pietrosul Rodnei se chema și el), plin de oameni faini, alături de care ne indignam și trăiam de la distanță evenimentele de la București (10 august).
Comentarii