Treceți la conținutul principal

Auriu

Plecam ca tot omul din curtea "fabricii"... soarele strălucea discret... sufla şi-o briză ce-mi dădea vânt în pânze... şi m-a împins inspirația s-o iau din nou la pas pe străduțele din cartier. Linişte, doar câte un amețit rătăcit pe stradă, câte o maşină se mai mişca smooth... O pisică leneşă s-a holbat cu ochi verzi la mine - mi-e lene să mă mişc, ce intenții ai?! şi a rămas trântită lângă gard...

Mai încolo, în cvartalul de blocuri vechi doi pisoi se jucau de mama focului cu nişte şervețele... Miros de iarbă cosită.

Şi aşa, de unde ziceam că merg pe jos până la Afi... am ajuns şi la politehnica... dacă tot am ajuns acolo hai s-o iau prin parcul lor şi să ies la Grozăveşti... Da' era aşa de tentantă liniştea şi mirosul de fân cosit că am mers înainte, de-am ieşit în aleea ce dă spre Piranha şi Regie.... Am descoperit ce aproape e bisericuța unde s-au cununat Tode şi Mărie, la o zvârlitură de băț de ieşirea spre Shorley...
Şi exact bucățica asta de drum a fost minunată, am ieşit înspre soare-apune, plopii imenşi foşneau verde întunecat, în rest totul era poleit de lumina amiezei într-o strălucire potolită, asfaltul crăpat, firele de iarbă din asfalt, totul părea (pentru scurtă vreme) frumos şi magic. Lumina asta face chiar şi Bucureştiul să pară mai mişto... Aş fi mers în lumina asta kilometri întregi.

...în altă ordine de idei azi în fine am ajuns la asociația Oxigen, am dat originalele, am semnat contractul... De-acu' doar să mă duc la curs...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş