Treceți la conținutul principal

stări

zilele trec, care mai de care mai ciudate şi cu stări mai bizare. din ultimul timp... cred că ziua de ieri -de pe la început şi până după prânz -a fost una dintre cele mai ciudate. M-am trezit cu o stare nasoală, cu draci, cu nervi, întoarsă pe dos şi parcă nu eram deloc eu. Starea asta chiar nu avea motiv şi nici n-o recunoşteam a fi de-ale mele. Dar era foaaarte intensă. Era ca şi cum s-ar fi încurcat ceva undeva în ițele universului şi primisem ceva de altundeva ceva în mod evident diferit. Amuzant e că parcă altceva încerca să mă liniştească, să mă mângâie, să mă îmbuneze. Ciudată ciudățenie. Dar poate că era doar reacția minții la epifania cu timpul, acțiunea şi amânarea toate legate de schimbare. Şi poate şi de epopeea trasului de oameni pentru ieşit la bere şi a faptului că probabil nu înțeleg eu ceva din modul în care gândesc alții. Cine poa' să ştie... eu nu, se vede. Deci am fost în toane foarte pissed off mare parte din zi. Abia după ce am reuşit să amân toate urgențele şi m-am apucat de citit cursul şi am trecut de jumătatea lui, abia atunci am început să mă destresez şi să mă liniştesc, să redevin uşor-uşor eu, sau ceea ce m-am obişnuit să simt că sunt eu.

Seara la bere cu colegii a fost foarte mişto. Nu ştiu de ce a fost aşa de chinuită decizia de a ne aduna, dar mă bucur că s-a întâmplat. Şi evident a ieşit aşa cum trebuie. Poate o să reuşesc să înțeleg reacția şi nonreacția şi amânările şi toată dinamica grupului la un moment dat, cu răbdare şi înțelegere pentru fiecare... Prietenia e o chestie fragilă şi are propriile ei legi, iar oamenii sunt reticenți.... fiecare din propriile sale motive şi frici... Oricum, la finalul serii, pe neaşteptate, am aflat nişte lucruri, am ascultat, sper că am dat sfaturi care să fie de folos şi spre bine... E trist când oamenii suferă... şi când vor să iasă dintr-o situație naşpa şi nu reuşesc... e foarte omenesc... uşor de zis din exterior, greu când eşti în situația aia. Sper să fie bine.

Azi, ziua examenului, am liber, m-am trezit în toane normale, bune chiar, ceva în univers s-a schimbat -iar nu se ştie ce - azi e tandrețe şi deschidere şi a da şi a primi şi a fi... Am terminat de citit cursul... Mai am de pregătit câteva obiective pentru susținerea proiectului... şi let's do it.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş