Duminică, după încă o tură de dormit bine - vreo 10 ore, nu 12 ca sâmbăta - m-a trezit lumina. Eram destul de ok, aşa că am avut chef de alergare. Zis şi făcut - am lăsat-o pe maică-mea să prepare smoothie-ul de mic dejun şi am zbughit-o spre parc. Era cam vânt, dar am fost suficient de inspirată cât să iau foița de vânt peste tricou şi a fost perfect aşa.
Am pornit cam târşâit şi greoi dar m-am rodat pe parcurs. Soarele mă încălzea un pic cam tare, gândurile tropăiau bezmetice absolut aiurea dar s-au mai disciplinat şi ele pe măsură ce oboseam să mai macin gânduri în gol.
Cer curat, ciripituri de păsărele, ceva stolulețe brăzdau cerul, încercam să aduc ceva din liniştea exterioară în zăpăceala nervoasă a minții şi reuşeam prea puțin.
În Herăstrău lume multă la plimbare, parcă nu chiar aşa ca la alergarea de acum două săptămâni dar tot suficient de multă cât să nu alergi relaxat. Am pornit turul lacului invers ca de obicei, dinspre Pescăruş spre ambasada Chinei, podul de cale ferată şi insula trandafirilor la final.
Am început să fiu ok abia după jumătate, când s-au liniştit şi gândurile, s-au rodat şi încheieturile şi micile disconforturi s-au diminuat spre dispariție. Lacul, rațele, mormanele de crengi tăiate în urma dezastrului înghețat, soarele, toate micile amănunte frumoase îşi făcuseră efectul.
Deja puteam să alerg mult şi bine, am mai alergat până după Domenii unde am zis mai bine o las usor, să nu exagerez chiar dacă pare că mai pot.
Acasă m-am hidratat, am băut smoothie-ul, am făcut duş, m-am odihnit nițel apoi m-a apucat hărnicia şi m-am apucat de curățenie prin casă - cumva asta, ideea de a face curătenie în toate îmi umbla de dimineață prin cap (sau chiar de sâmbătă dimineață?!). Cumva făceam ce trebuie. Se pare că şi prin gânduri. Am separat cumva lumile şi lucrurile şi totul s-a înseninat. A fost şi o mică revelație citind nişte chestii de mine însămi scrise prin 2007, un fel de declic pentru întelegerea modului în care am reacționat în situații similare, de ce m-au durut nişte chestii... şi cât de puțin importante sunt se fapt privind de la distanță şi din afara mea. Doar mici erori de judecată, autoamăgiri... şi orgoliu. Poate şi frică. Mi-am creat singură norii şi furtuna. Atunci m-am liniştit şi m-am înseninat. Şi lumile paralele s-au înseninat şi ele. E important să nu confunzi lucrurile şi să nu le amesteci... Of, mintea asta, iar deraiase. Senin şi deschidere. Şi comunicare. Antidot pentru neguri.
Am pornit cam târşâit şi greoi dar m-am rodat pe parcurs. Soarele mă încălzea un pic cam tare, gândurile tropăiau bezmetice absolut aiurea dar s-au mai disciplinat şi ele pe măsură ce oboseam să mai macin gânduri în gol.
Cer curat, ciripituri de păsărele, ceva stolulețe brăzdau cerul, încercam să aduc ceva din liniştea exterioară în zăpăceala nervoasă a minții şi reuşeam prea puțin.
În Herăstrău lume multă la plimbare, parcă nu chiar aşa ca la alergarea de acum două săptămâni dar tot suficient de multă cât să nu alergi relaxat. Am pornit turul lacului invers ca de obicei, dinspre Pescăruş spre ambasada Chinei, podul de cale ferată şi insula trandafirilor la final.
Am început să fiu ok abia după jumătate, când s-au liniştit şi gândurile, s-au rodat şi încheieturile şi micile disconforturi s-au diminuat spre dispariție. Lacul, rațele, mormanele de crengi tăiate în urma dezastrului înghețat, soarele, toate micile amănunte frumoase îşi făcuseră efectul.
Deja puteam să alerg mult şi bine, am mai alergat până după Domenii unde am zis mai bine o las usor, să nu exagerez chiar dacă pare că mai pot.
Acasă m-am hidratat, am băut smoothie-ul, am făcut duş, m-am odihnit nițel apoi m-a apucat hărnicia şi m-am apucat de curățenie prin casă - cumva asta, ideea de a face curătenie în toate îmi umbla de dimineață prin cap (sau chiar de sâmbătă dimineață?!). Cumva făceam ce trebuie. Se pare că şi prin gânduri. Am separat cumva lumile şi lucrurile şi totul s-a înseninat. A fost şi o mică revelație citind nişte chestii de mine însămi scrise prin 2007, un fel de declic pentru întelegerea modului în care am reacționat în situații similare, de ce m-au durut nişte chestii... şi cât de puțin importante sunt se fapt privind de la distanță şi din afara mea. Doar mici erori de judecată, autoamăgiri... şi orgoliu. Poate şi frică. Mi-am creat singură norii şi furtuna. Atunci m-am liniştit şi m-am înseninat. Şi lumile paralele s-au înseninat şi ele. E important să nu confunzi lucrurile şi să nu le amesteci... Of, mintea asta, iar deraiase. Senin şi deschidere. Şi comunicare. Antidot pentru neguri.
Comentarii