Weekendul ăsta ce-a trecut am fost prin secuime. Am fost cu Andinio Travel, cu alți 50 de inşi dintre care câțiva cunoscuți, alți câțiva vag cunoscuți după figură tot de prin excursii şi mulți alții complet necunoscuți. Am avut loc lângă doamna Elisabeta, care e haioasă şi o super tipă. Peste culoar stăteau prietenele ei, tot de vârsta a treia şi tot foarte mişto. Au doamnele astea un spirit tânăr care îți redă speranța că uite oamenii pot fi foarte mişto şi în vârstă fiind. Au făcut şi ele şcoala de ghizi, la ATGR unde au făcut şi Ştefan şi Angela de la Ted, şi Constantin, şi Cotzo şi alți cunoscuți... Se plimbă la greu prin lume, şi acum vorbeau de unde zboară de 8 martie, în ce city break... Cum am zis, nişte doamne super interesante şi pline de viață.
Chestie mişto în prima zi - excursia cu săniile trase de cai pornind din Lăzăreşti. Era cam gheață pe jos şi mai derapau din când în când pe urcare, dar a fost foarte fain. Şi nu mai zic de masa câmpenească de la mijlocul traseului. Tot ce au adus oamenii ăia, de la palincă la ultimul fir de mâncare a fost super bun.
Apoi au mai fost şi poveştile cu ursul ale lui nenea care ne-a dus la observatorul de urşi - un nene tare glumeț şi pus pe şotii.
Coborârea spre mofeta sulfuroasă şi baia de noroi servită de copitele căluților au fost şi ele de pomină.
Apoi the big fail cu Wellness Spa-ul din Tuşnad. Cum socoteam că avem timp destul până la închidere - trei ore şi ceva - ne-am dus la Wellnes Spa să ne bălăcim. M-am grupat cu colega de sanie şi ne-am dus. A fost cam la 20 de minute de mers susținut prin ger. Am ajuns şi am dat de coadă. Ei, mai erau două fete din grup mai în față, am stat ce am stat până ne prindem că n-am avansat deloc. Ce se întâmplă? Spa-ul e plin la capacitatea maximă şi ca să intri trebuia să iasă cineva. Se făcuse deja 18:30 şi nu ieşea nimeni iar coada de la intrare era de 20-30 de oameni până la noi. Am renunțat şi am plecat toate în căutarea unui loc unde măcar să bem un vin fiert sau să mâncăm o ciorbă.
Văzusem Hanul Secuiesc la venire şi am zis că hai acolo. Am mers ce am mers cam jumătatea distanței spre cazare - am ajuns, am intrat, înăuntru bineînțeles era plin. Şi 80% erau dintre ai noştri. Am renunțat şi la asta şi am pornit mai departe. Cum mergeam pe marginea şoselei ne întâlnim cu o tanti speriată care ne zice ceva, eu am prins doar "ursul", altcineva a auzit "pe colț". Şi chiar urma un colț de şosea umbrit de brazi şi mai sălbatic şi în beznă... am traversat pe partea cealaltă şi am mers cu morcovu-n fund o vreme - până am dat de alt pâlc de de-ai noştri. Ei mergeau în oraş, le-am zis şi lor de faza cu ursul apoi i-am întrebat de locuri unde se poate mânca, ne-au zis ceva de Fortuna şi de un loc unde se poate bea vin fiert la baza pârtiei.
Am ajuns la Fortuna care era tot lângă pârtie, doar că restaurantul era rezervat intergral. Ne-am pus pofta în cui şi am mers pe pârtie să găsim locul cu vin fiert. L-am găsit şi cum era cald şi bine am stat acolo până la închidere, la multe vinuri fierte.
Duminică, drumeția din Tuşnad către lacul sf. Ana a fost şi ea foarte reuşită. Soare deplin, cer senin, zăpadă şi nici un pic de vânt. Am avut urcuş continuu până pe buza craterului, apoi o relativ scurtă coborâre. Plin de urme de urşi. Am asistat şi la o scenă de vânătoare pe la începutul urcării: o căprioară alerga la vale rupând pământul pe versant, urmărită de o haită de câini sălbăticiți.
Lacul era bocnă şi acoperit de un strat de zăpadă. Cerul strălucea albastru şi intens, iar zăpada era de un alb sclipitor. Urme de paşi se înşirau de-a lungul malului iar de sub gheață se auzeau din când în când bâldâbâcăieli. Peisajul era superb. Am stat la soare pe ponton vreo jumătate de oră şi îmi aminteam de baia în lac de acum două veri.
Apoi am făcut cale întoarsă şi autocarul ne-a dus către cele două conace din program. Primul a fost "castelul"-hotel Daniel, din Tălişoara. Frumos, renovat şi modernizat, îmbină reuşit vechiul şi modernul. Dar e maxim un conac - foarte frumos, ce-i drept. Şi curtea e mare şi îngrijită, şi are şi două instalații din lemn şi metal ale unui artist iranian.
Apoi am mai mers un pic, la Micloşoara, unde am vizitat conacul Kálnoky. Ăsta da, mai castelaş, cu o curte-grădină cu un parc englezesc cu iaz şi foişor-capelă...
Clădire mare, devenită muzeu, adăposteşte colecții transilvănene din epoca contemporană familiei Kálnoky. Un muzeu frumos, cu exponate reuşite şi atmosferă autentică. Mi-a rămas întipărită mai ales raza de soare la apus ce se filtra prin fereastra deschisă către parc.
Mi-a mai plăcut în mod special şi sala de mese de la subsol, amenajată frumos în fosta bucătărie a castelului.
Şi micul coffee shop cu cafea şi suveniruri.
O călătorie frumoasă. Acum am văzut alte aspecte ale ținutului secuiesc, şi îmi place şi mai mult. Cum are legătură şi cu proiectul meu de absolvire a cursului de agent de turism/ghid - mi-am ales o excursie de 6 zile în Covasna şi Harghita, cu baza în Băile Tuşnad. E drept că am descoperit că Wellness Spa din Tuşnad are capacitate mică şi e aglomerație mare mai ales sâmbătă seara, că Hanul Secuiesc are puține mese, că iarna nu prea ce naiba să faci în Tuşnad - noroc că am zis că fac excursia din proiect vara. E şi de ținut minte că trebuie musai să ajungi la fața locului când proiectezi o excursie, ca să vezi exact micile sau marile piedici care pot să apară de te miri unde...
Chestie mişto în prima zi - excursia cu săniile trase de cai pornind din Lăzăreşti. Era cam gheață pe jos şi mai derapau din când în când pe urcare, dar a fost foarte fain. Şi nu mai zic de masa câmpenească de la mijlocul traseului. Tot ce au adus oamenii ăia, de la palincă la ultimul fir de mâncare a fost super bun.
Apoi au mai fost şi poveştile cu ursul ale lui nenea care ne-a dus la observatorul de urşi - un nene tare glumeț şi pus pe şotii.
Coborârea spre mofeta sulfuroasă şi baia de noroi servită de copitele căluților au fost şi ele de pomină.
Apoi the big fail cu Wellness Spa-ul din Tuşnad. Cum socoteam că avem timp destul până la închidere - trei ore şi ceva - ne-am dus la Wellnes Spa să ne bălăcim. M-am grupat cu colega de sanie şi ne-am dus. A fost cam la 20 de minute de mers susținut prin ger. Am ajuns şi am dat de coadă. Ei, mai erau două fete din grup mai în față, am stat ce am stat până ne prindem că n-am avansat deloc. Ce se întâmplă? Spa-ul e plin la capacitatea maximă şi ca să intri trebuia să iasă cineva. Se făcuse deja 18:30 şi nu ieşea nimeni iar coada de la intrare era de 20-30 de oameni până la noi. Am renunțat şi am plecat toate în căutarea unui loc unde măcar să bem un vin fiert sau să mâncăm o ciorbă.
Văzusem Hanul Secuiesc la venire şi am zis că hai acolo. Am mers ce am mers cam jumătatea distanței spre cazare - am ajuns, am intrat, înăuntru bineînțeles era plin. Şi 80% erau dintre ai noştri. Am renunțat şi la asta şi am pornit mai departe. Cum mergeam pe marginea şoselei ne întâlnim cu o tanti speriată care ne zice ceva, eu am prins doar "ursul", altcineva a auzit "pe colț". Şi chiar urma un colț de şosea umbrit de brazi şi mai sălbatic şi în beznă... am traversat pe partea cealaltă şi am mers cu morcovu-n fund o vreme - până am dat de alt pâlc de de-ai noştri. Ei mergeau în oraş, le-am zis şi lor de faza cu ursul apoi i-am întrebat de locuri unde se poate mânca, ne-au zis ceva de Fortuna şi de un loc unde se poate bea vin fiert la baza pârtiei.
Am ajuns la Fortuna care era tot lângă pârtie, doar că restaurantul era rezervat intergral. Ne-am pus pofta în cui şi am mers pe pârtie să găsim locul cu vin fiert. L-am găsit şi cum era cald şi bine am stat acolo până la închidere, la multe vinuri fierte.
Duminică, drumeția din Tuşnad către lacul sf. Ana a fost şi ea foarte reuşită. Soare deplin, cer senin, zăpadă şi nici un pic de vânt. Am avut urcuş continuu până pe buza craterului, apoi o relativ scurtă coborâre. Plin de urme de urşi. Am asistat şi la o scenă de vânătoare pe la începutul urcării: o căprioară alerga la vale rupând pământul pe versant, urmărită de o haită de câini sălbăticiți.
Lacul era bocnă şi acoperit de un strat de zăpadă. Cerul strălucea albastru şi intens, iar zăpada era de un alb sclipitor. Urme de paşi se înşirau de-a lungul malului iar de sub gheață se auzeau din când în când bâldâbâcăieli. Peisajul era superb. Am stat la soare pe ponton vreo jumătate de oră şi îmi aminteam de baia în lac de acum două veri.
Apoi am făcut cale întoarsă şi autocarul ne-a dus către cele două conace din program. Primul a fost "castelul"-hotel Daniel, din Tălişoara. Frumos, renovat şi modernizat, îmbină reuşit vechiul şi modernul. Dar e maxim un conac - foarte frumos, ce-i drept. Şi curtea e mare şi îngrijită, şi are şi două instalații din lemn şi metal ale unui artist iranian.
Apoi am mai mers un pic, la Micloşoara, unde am vizitat conacul Kálnoky. Ăsta da, mai castelaş, cu o curte-grădină cu un parc englezesc cu iaz şi foişor-capelă...
Clădire mare, devenită muzeu, adăposteşte colecții transilvănene din epoca contemporană familiei Kálnoky. Un muzeu frumos, cu exponate reuşite şi atmosferă autentică. Mi-a rămas întipărită mai ales raza de soare la apus ce se filtra prin fereastra deschisă către parc.
Mi-a mai plăcut în mod special şi sala de mese de la subsol, amenajată frumos în fosta bucătărie a castelului.
Şi micul coffee shop cu cafea şi suveniruri.
O călătorie frumoasă. Acum am văzut alte aspecte ale ținutului secuiesc, şi îmi place şi mai mult. Cum are legătură şi cu proiectul meu de absolvire a cursului de agent de turism/ghid - mi-am ales o excursie de 6 zile în Covasna şi Harghita, cu baza în Băile Tuşnad. E drept că am descoperit că Wellness Spa din Tuşnad are capacitate mică şi e aglomerație mare mai ales sâmbătă seara, că Hanul Secuiesc are puține mese, că iarna nu prea ce naiba să faci în Tuşnad - noroc că am zis că fac excursia din proiect vara. E şi de ținut minte că trebuie musai să ajungi la fața locului când proiectezi o excursie, ca să vezi exact micile sau marile piedici care pot să apară de te miri unde...
Comentarii