Sunt o ciudățică printre amici, prieteni, cunoscuți pentru că nu mă uit la filme (la cinema), la seriale mă uit din când în când şi deloc la cele care fac furori - accidental, dacă rulează pe TV, mă mai uit la câte ceva care mi se pare mai nu ştiu cum - nu mă mai uit la muzici şi clipuri pe youtube. Nu sunt la curent cu ultimele tendințe din nicio direcție. Am lăsat în mă-sa instagramul şi în general toată agitația online şi gadgetăreala trec pe lângă mine şi mă interesează doar în mică măsură.
Toate astea pentru că mi se pare că îmi mănâncă degeaba timpul.
Ce ai făcut acum 5 ani? Muncă - casă filme - concediu cam atât. De restul facebook şi alte căcaturi online. Nu e cam puțin, cam tristuț, dacă privind în urmă cam atât vezi pentru o perioadă destul de lungă în viața ta.
Ok, şi ce, că oricum n-ai altceva ce să faci, doar toată lumea asta face....
Hm, să vedem... Dacă mă uit la viața mea, care nu-i cine ştie ce, şi tot constat că dacă nu umblu cu capu-n traistă (sau în telefon, sau în computer sau în alte chestii care distrag de la realitate), viața bate filmul. Realitatea bate ficțiunea la curu' gol. Totul e să caşti ochii, să faci lucrurile pe care demult sau de curând vrei să le faci, să vezi / simți / cunoşti / descoperi ceva interesant în fiecare clipă (că e parte din viața ta doar, nu e anostă cum ai crede dacă goneşti spre cine ştie ce senzații tari prefabricate... e cazul să redescoperi bucuria de a trăi pur şi simplu - uşor de zis, greu de făcut).
Uneori mă mir de ce chestii se întâmplă dacă faci loc. Mai puține filme - mai multe excursii în natură, mai multe experiențe în afara zonei de confort, mai multe descoperiri reale. Mai puțină încrâncenare - mai multă seninătate. Mai puține gânduri râşnite mereu şi mereu în gol - mai mult timp pentru a observa viața, oamenii, mai multe sentimente bune... Mai puțină preocupare pentru propria persoană - mai puține frustrări, nervi, gelozii, furii... şi mai mult timp pentru a vedea ce poți face pentru mai binele general şi individual.
Mai am de limpezit multe, de desființat şi alte chestii care "mănâncă" timp viu lăsând în urmă doar timpi morți... (feisbucu' e aşa ceva de cele mai multe ori, l-aş fi lichidat deja dacă nu aş ține legătura cu grupurile de excursii şi colegii prin intermediul lui...)
Timp viu - i-aş zice aşa acelui timp care, după ce a trecut, nu îți lasă gol în suflet - chiar dacă poate n-ai făcut ceva extraordinar, îți prieşte, te linişteşte. Timp mort - ar fi acel timp pe care îl umpli cu orice vrei moment în care te simți bine, super, dar care, după ce-a trecut, te lasă pustiu, cu golul din suflet urlând că se vrea umplut cu alte mai multe distracții.
Toate astea pentru că mi se pare că îmi mănâncă degeaba timpul.
Ce ai făcut acum 5 ani? Muncă - casă filme - concediu cam atât. De restul facebook şi alte căcaturi online. Nu e cam puțin, cam tristuț, dacă privind în urmă cam atât vezi pentru o perioadă destul de lungă în viața ta.
Ok, şi ce, că oricum n-ai altceva ce să faci, doar toată lumea asta face....
Hm, să vedem... Dacă mă uit la viața mea, care nu-i cine ştie ce, şi tot constat că dacă nu umblu cu capu-n traistă (sau în telefon, sau în computer sau în alte chestii care distrag de la realitate), viața bate filmul. Realitatea bate ficțiunea la curu' gol. Totul e să caşti ochii, să faci lucrurile pe care demult sau de curând vrei să le faci, să vezi / simți / cunoşti / descoperi ceva interesant în fiecare clipă (că e parte din viața ta doar, nu e anostă cum ai crede dacă goneşti spre cine ştie ce senzații tari prefabricate... e cazul să redescoperi bucuria de a trăi pur şi simplu - uşor de zis, greu de făcut).
Uneori mă mir de ce chestii se întâmplă dacă faci loc. Mai puține filme - mai multe excursii în natură, mai multe experiențe în afara zonei de confort, mai multe descoperiri reale. Mai puțină încrâncenare - mai multă seninătate. Mai puține gânduri râşnite mereu şi mereu în gol - mai mult timp pentru a observa viața, oamenii, mai multe sentimente bune... Mai puțină preocupare pentru propria persoană - mai puține frustrări, nervi, gelozii, furii... şi mai mult timp pentru a vedea ce poți face pentru mai binele general şi individual.
Mai am de limpezit multe, de desființat şi alte chestii care "mănâncă" timp viu lăsând în urmă doar timpi morți... (feisbucu' e aşa ceva de cele mai multe ori, l-aş fi lichidat deja dacă nu aş ține legătura cu grupurile de excursii şi colegii prin intermediul lui...)
Timp viu - i-aş zice aşa acelui timp care, după ce a trecut, nu îți lasă gol în suflet - chiar dacă poate n-ai făcut ceva extraordinar, îți prieşte, te linişteşte. Timp mort - ar fi acel timp pe care îl umpli cu orice vrei moment în care te simți bine, super, dar care, după ce-a trecut, te lasă pustiu, cu golul din suflet urlând că se vrea umplut cu alte mai multe distracții.
Comentarii