Cum e să uiți de ego şi pur şi simplu să te bucuri, să vezi, să observi fără să interfereze eternul "judecător" din propria minte? Să fii pur şi simplu acolo, complet, fără "eul" orgolios şi cu păreri şi idei preconcepute, fără "paraziți" sau interferențe? Greu de ajuns acolo. Da' mişto. Azi mi-a ieşit din nou chestia asta. M-am bucurat ca un copil de vizita la Heidi Choco World - de fiecare clipă, de soare, de oamenii cunoscuți şi necunoscuți din grup, de ciocolată, de making of ciocolată, de bucuria celorlalți, de discuții, de prietenie...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii