Sunt zile în care totul e ok more or less dar la un moment dat apar nişte căcățişuri stresante care devin pe final de program chiar enervante şi îți dau tot zen-ul peste cap şi te umplu de draci. Şi ai naibii draci nu se lasă duşi de te trezeşti că i-ai luat şi acasă. Ei, azi e o astfel de zi. Aşa că acum încerc să îi trimit înapoi la galere, ba dând cu aspiratorul, ba scriind.
Vid. Închid ochii şi parcă sunt cu fața la un zid gol. În afară de asta nimic. Doar un zid la un milimetru distanță.
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii