Oraşe. Amintiri din Skopje

Luându-mă cu altele, am uitat să scriu despre Skopje, practic primul contact cu Macedonia. Şi chiar merită ținut minte.
Ziceam că mi-a plăcut mult Macedonia. Am perceput-o ca pe o țară prietenoasă, deschisă, cu aer curat şi mulți munți, o țară verde. Skopje, capitala - mai exact centrul - e un oraş frumos, unde vechiul se îmbină armonios cu noul, unde se vede că există grijă pentru clădirile de patrimoniu şi pentru detalii.

Am mers pe malul râului Vardar, ce străbate centrul. Multe poduri străjuite de statui, pe apă restaurante în formă se vase cu pânze, multe flori... Toate clădirile monumentale vechi de pe mal strălucesc albe în soare (sunt recent renovate). Printre ele, în spatele lor, alte clădiri, moderne sau futuriste de astă dată, se integrează surprinzător, fără stridențe.

Felinarele decorative, de fier forjat, cu petunii şi muşcate curgătoare străjuiesc malurile şi adaugă culoarea necesară. Totul se profilează curat şi strălucitor de un cer albastru cu câțiva nori albi.

... și apoi mă gândesc la Bucureștiul de baștină. Un oraș haotic, fără nicio viziune de dezvoltare, nici utilitară, nici estetică... Cu multe zone urâte, murdare, cu oameni nervoși și înrăiți... Mult stress, multă poluare... Dar cel mai grav mi se pare că lipsa de viziune de orice fel nu poate să ne ducă decât în mai rău, din ce în ce în mai rău. Citeam ieri un articol despre incompetența sistemică a statului și a aparatului borocratic, și da, e ceea ce gândeam și eu... Cu mențiunea că, din păcate, e și mai rău. În sensul că incompetența sistemică s-a extins și în sectorul privat, la multinaționale, Imensa majoritate a managerilor sunt incompetenți, care știu însă să fenteze regulile și baremele de evaluare și să iasă bine pe hârtie, deși în realitate sunt incompetenți sadea. Așa că... viitorul nu sună bine. Deloc