De mult timp mă tot întreb care naibii o fi locul meu sub soare, pe lumea asta. Nu cred că ştou asta nici până în clipa asta. Doar că parcă nu-i aici. Dar unde mama naibii o fi?
Multă vreme aveam impresia că sunt a acestui loc în care am apărut pe lume. Şi simpla idee de a pleca mi se părea revoltătoare, un fel de trădare pentru rădăcinile mele. Apoi cu timpul am aflat pe de o parte că rădăcinile mele sunt doar în cel mult jumătate de-aici, mă rog, strică ecuația necunoscuta numită taică-miu. Oricum, am aflat că din partea maică-mi jumate de neam aparține neamului jidovului rătăcitor, genă turanică am aflat mai recent că ar fi, am aflat eu de puțină vreme de la un coleg mai cunoscător într-ale istoriei. Ce pana mea o mai fi şi din partea tatălui, Dumnezeu cu mila. După numele pe care l-am smuls la un moment dat de la mama, Urbanche/ke sau Urbanchi/ki... cum ziceam Dumnezeu cu mila.
De mulți ani, greu e să îmi storc creierii să zic câți
Comentarii