Treceți la conținutul principal

averse

Anul ăsta de n-a plouat... De două luni tot plouă, plouă, cu mici pauze de soare și caniculă, dar cred că n-a trecut săptămână fără o ploaie așa, de control, acolo.
Partea bună - multă verdeață, vegetația o duce boierește, drept care și tot soiul de insecte și animăluțe mișună peste tot. Dudul din geamul de la bucătărie face în continuare fluturași de noapte albi, dar deh, de când cu termopanele și plasa de insecte nu mai răzbate niciunul înăuntru, doar se dau noaptea cu capul de geam, de plasă, hihi, n-aveți ce să căutați aici.
Nu știu ce are vremea asta, dar și cu oamenii se întâmplă ceva, pe câte unii îi mai apucă un derapaj, ceva, sau le înfloresc idei, bune-rele după cum e germenele, totul e schimbător de la o zi la alta, bine-rău, rău-bine, un carusel.
Mă gândeam că de când cu mierea o să mă văd cu oameni cu care nu m-am văzut de ceva vreme. Și asta e bine. Nu știu de ce, dar genul ăsta de activitate mă împinge să iau legătura cu oameni, să mă agit, să ma duc, să fac, să dreg. Așa era și cu Avon-ul. Ce mai activitate sociala aveam vrând-nevrând! Comenzi, drumuri, agitații... Și cu mierea, la fel... Așa că văd că trebuie un ceva d-ăsta ca să-mi dea un impuls. Foarte interesant, tre' să mai analizez chestia asta.
Mă tot gândesc ce să fac, separat de job. Ar trebui să mă apuc mai cum trebuie de cusut, că doar mașină de cusut mi-am luat. Am cusut niște rejansă pe câteva perdele, am scurtat câteva perechi de blugi, am cusut niște tivuri... Acum m-am angajat să-i ajustez Irinei câteva rochii.. Mda, și poate și ceva legat de biju-uri, sau de refolosirea lor... Dar aici tre' să mă gândesc bine de tot și să cumpăr chestiile care-mi lipsesc ca în fine să pot face un biju cap-coadă fără să mă împotmolesc în lipsa unei piese esențiale la care de fapt nu m-am gândit...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...