De când s-a stabilizat vremea parcă e mai vesel. Iar vremea asta caldă şi răcoroasă, cu briză, mă duce cu gândul la mare, la vacanţă. Cred cî şi plimbarea de ieri cu elena prin herăstrău a contribuit la accentuarea senzaţiei ăsteia. Într-un fel, uitasem cum e să te plimbi pe îndelete şi îndelung, trăncănind vrute şi nevrute. Face bine la psihic, chiar dacă povestirile noastre nu erau neapărat vesele din cale-afară, ba uneori chiar dimpotrivă.
Puiul de pescăruş şi-a pierdut complet puful de pe gât - l-am văzut foarte clar, iar stătea pe mal la soare. Acuş-acuş o să scape şi de penajul de camuflaj. A început ţârâitul insec telor misterioase care apar când vine căldura mare. Semn, zic eu, că a venit vara. Am mai auzit şi o broscuţă orăcăind din iarbă, pe la Insula Trandafirilor.
Am început o carte de la Miha, "Splendida cetate a celor o mie de sori" - îmi place mult. Deja întreyăresc firul unor viitoare meditaţii personale pe tema condiţiei umane şi în particular a femeii în societate. Cuprinyând şi temele din carte, şi ofurile Elenei şi ale mele...
Am făcut şi o incursiune într-o lume paralelă, aparent mai tradiţională, mai meşteşugărească, a unui atelier tipografic care mi-a amintit de atelierul-şcoală dar şi practica de la Casa Presei şi de Vizual... ce vremuri! ce tehnologie! Şi de şcoala-muzeu din Şcheii Braşovului cu tiparniţa cu matriţe de lemn... Am redescoperit străzi din cartierul meu de baştină, am mers pe o stradă care era, cred, cumva spre grădiniţa la care-am fost... Case frumoase, corcoduşi doldora, cireşi, vişini... Mi-am propus să redescopăr cartierul, să mă plimb aiurea pe străduţe... Clar s-a schimbat mult faţă de cum era în copilăria mea, dar încă nu e chiar de nerecunoscut... Tare mi-ar plăcea să îmi iau o căsuţă cu curte chiar pe una din străduţele astea... Ştiu, visez, bat câmpii... Şi ce dacă.
Şi tot la capitolul reamintiri din copilarie, sâmbătă, când am alergat prin Herăstrău, tocmai trecuse cu 2-3 minute trenul pe podul dinspre Băneasa... Când am trecut şi eu podul, am recunoscut mirosul de cale ferată din copilărie... Când mai plecam de la şcoală şi bănănăiam prin cartier încolo-încoace cu ceilalţi copii, treceam frecvent pe lângă sau peste şina de cale ferată... Un miros specific. Doar că interesant e că până acum am trecut podul ăsta de x ori şi n-am simţit niciun miros. Probabil s-a rărit muuult de tot traficul feroviar faţă de vremea copilăriei mele...
Puiul de pescăruş şi-a pierdut complet puful de pe gât - l-am văzut foarte clar, iar stătea pe mal la soare. Acuş-acuş o să scape şi de penajul de camuflaj. A început ţârâitul insec telor misterioase care apar când vine căldura mare. Semn, zic eu, că a venit vara. Am mai auzit şi o broscuţă orăcăind din iarbă, pe la Insula Trandafirilor.
Am început o carte de la Miha, "Splendida cetate a celor o mie de sori" - îmi place mult. Deja întreyăresc firul unor viitoare meditaţii personale pe tema condiţiei umane şi în particular a femeii în societate. Cuprinyând şi temele din carte, şi ofurile Elenei şi ale mele...
Am făcut şi o incursiune într-o lume paralelă, aparent mai tradiţională, mai meşteşugărească, a unui atelier tipografic care mi-a amintit de atelierul-şcoală dar şi practica de la Casa Presei şi de Vizual... ce vremuri! ce tehnologie! Şi de şcoala-muzeu din Şcheii Braşovului cu tiparniţa cu matriţe de lemn... Am redescoperit străzi din cartierul meu de baştină, am mers pe o stradă care era, cred, cumva spre grădiniţa la care-am fost... Case frumoase, corcoduşi doldora, cireşi, vişini... Mi-am propus să redescopăr cartierul, să mă plimb aiurea pe străduţe... Clar s-a schimbat mult faţă de cum era în copilăria mea, dar încă nu e chiar de nerecunoscut... Tare mi-ar plăcea să îmi iau o căsuţă cu curte chiar pe una din străduţele astea... Ştiu, visez, bat câmpii... Şi ce dacă.
Şi tot la capitolul reamintiri din copilarie, sâmbătă, când am alergat prin Herăstrău, tocmai trecuse cu 2-3 minute trenul pe podul dinspre Băneasa... Când am trecut şi eu podul, am recunoscut mirosul de cale ferată din copilărie... Când mai plecam de la şcoală şi bănănăiam prin cartier încolo-încoace cu ceilalţi copii, treceam frecvent pe lângă sau peste şina de cale ferată... Un miros specific. Doar că interesant e că până acum am trecut podul ăsta de x ori şi n-am simţit niciun miros. Probabil s-a rărit muuult de tot traficul feroviar faţă de vremea copilăriei mele...
Comentarii