Aseara, după o zi oribilă, și nu din cauza ploii de afară, ci a ploii din noi, când am ajuns pe la gară, undeva pe la opt jumate - nouă fără un sfert, chiar când să trec pe trecerea de pietoni, mă uit stânga-dreapta, ca omu' să nu vină vreo mașină, ceva... și ochii mi-au rămas pironiți către apus. N-aveam cu ce să fac poză, mi-a părut tare rău. Tot cerul până aproape de apus era vinețiu. înfofolit cu pătura groasă de nori. Spre apus, norii erau incendiați, printr-o crăpătură la nivelul orizontului, ardeau în flăcări imobile în nuanțe de aur topit, roz, portocaliu, iar silueta pasajului Basarab, luminat electric, se profila fantastic, fantasmagoric pe fundalul ăsta. Era o clipă, doar o clipă, hai câteva minute, și doar din unghiul ăla, vizibilă imaginea asta. Splendori incredibile, efemere, care într-o clipă topesc orice gând negru.
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii