Azi m-am trezit că nu rezonez deloc cu unele lucruri. Și că unele chestii parcă mă deranjează, iar la altele chiar m-am trezit că reacționez într-un fel care m-a surprins.
E interesant și complicat să încerci să te înțelegi, mai ales când pare că faci lucruri iraționale. Și totuși... De fapt îmi ofer indicii într-un lung quest unde eu îmi ofer indicii foarte complicate, eu îmi dau provocări, eu le ghicesc, eu le asamblez într-un puzzle, eu le interpretez, pe urmă le răstorn în oglindă, după care râd de mă prăpădesc când mai înțeleg câte o chestiuță.
Nu mai rezonez cu unele lucruri. Cu văile plângerii, cu lamentările inutile. La o adică, fiecare poate alege dacă face unele lucruri sau nu. Nu suntem în situația în care ne pune cineva pistolul la tâmplă. Putem accepta, putem refuza, putem alege soluții intermediare.
Unele nostalgii se dovedesc a fi doar nostalgii, imaginație pură, un trecut dus și demult mort. Era nevoie doar să accept realitatea. Nu există oameni mai importanți sau mai interesanți. Doar oameni. Și imagini. Totul e să dai jos imaginile și să privești faptele.
Unele reacții se dovedesc a fi un recul la intruziunea altora în lumea mea. Nu îmi convine, slap! Doar că, dacă sap mai adânc, nimic din ce reproșez altcuiva nu e ceva ce nu fac și eu. Da, mă deranjează când alții își bagă nasul în treburile mele. Doar că fac și eu asta. La naiba! Vorba din bătrâni "ce te f*te grija de ce fac alții" mi se aplică din plin și mie. Probabil de aia mă și deranjează. Bingo!
Mă bucur că trăiesc. Că respir. Că merg. Că alerg. Că sunt. Că pot face ce îmi place. Că îmi dau voie. Că pot fi imperfectă și nu mă mai urăsc. Că pot greși fără să mă condamn. Că pot să îmi asum greșeala și să îmi cer scuze. Că pot să o și repar. Că pot să învăț și să descopăr. Că pot să iubesc. Că pot să aleg cum privesc viața.
Comentarii