Sâmbătă dimineață am făcut ochi cu greu. Deh, prefer să dorm cu obrăznicie în weekend, dar acum aveam de prins un tren. Am aruncat în geanta de mână haleala, am pus rucsacul cu cortul, salteaua și scaul de dormit și strictul necesar în spinare și țuuuști la troleu, care a cooperant și a venit imediat, am avut și loc de stat. Am ajuns repede, în 15 minute la gară. Tocmai mă întrebam ce să fac până or veni fetele, dar hop, pe cine văd în fața gării, pe la intrarea de la casele de bilete? Pe Mimi, Diana și Cătă. Rox a fost un pic surprinsă, dar deja de la apariția Cătălinei procesase informația și cumva se aștepta să venim toate. Da, ăsta era planul, Diana îi propusese să meargă doar ele două la mare, și cu toate plănuiserăm să o surprindem și să venim toate. Diana știa că Rox visa la o petrecere de burlăcițe în Vamă, așa că asta ne-a fost destinația. Pentru că era scump și fel de fel de condiții la cazare, am decis că mergem cu corturile și ne cazăm la un camping, preferabil Sandalandala.
Au apărut și restul fetelor. În Gară era o mare de oameni care așteptau, iar când s-a afișat linia la care venea trenul spre mare a devenit clar că toți îl așteptau tot pe ăsta. Se justifica lipsa biletelor la clasa a II-a la momentul cumpărării biletelor. Când am ajuns la capătul trenului și am dat de vagonul nostru de clasa I am zis că se justifică prețul. Era ca un salon, scaunele erau fotolii, te lăfăiai, ce să mai vorbim, erau super condiții de călătorit. Am râmas cu o impresie bună absolut neașteptată despre călătoria asta.
Ei, deci am ajuns la Constanța în vreo două ore, iar de la Constanța la Mangalia am mai făcut două. Din Mangalia am luat un microbuz unde șoferul a urcat surplus de pasageri de erau pe culoar ca sardelele, noi măcar prinseserăm scaune. În fine am ajuns în Vamă. Până ne-am târât cu bagajele spre Sandalandala am ratat ultimele locuri de campare pentru cei cu cort propriu. Am lăsat bagajele și ne-am dus să căutăm unde știa Mimi. Era ok, liniștit, cu umbră, nu prea multe corturi, aproape de centru, așa că aici ne-am cazat.
O bere, o haleală, apoi aventura găsirii unui loc pe plajă pentru toate. Peste tot era aglomerat, era spre 5 jumate și toți ieșiseră pe plajă. Ne-am pus undeva la buza mării prosoapele și am intrat la bălăceală. Cred că doar Mimi și eu ce ne-am bălăcit mai mult. Apa era bună, mă rog, plină de alge ca o supă asiatică și terenul de sub tălpi plin de pietre, dar cui să-i pese. Abia când am început să simt că am obosit și am oarece junghiuri în ceafă și între omoplați de atâta înotat în stil propriu m-am dat ieșită din apă. Fetele făceau poze, trăncăneau la malul apei, eu m-am trântit pe prosop că atât de jos nu bătea vântul și era mai cald. M-am uscat repede, doar părul avea altă inerție. Între timp a venit dinspre uscat un front noros care arăta cam apocaliptic și a astupat soarele. Deci s-a lăsat mai răcoare instantaneu.
Am mai făcut câteva poze apoi ne-am retras la corturi să ne schimbăm pentru seară.
Am colindat tarabele și magazinașele din Vamă în lung și-n lat vânând chestioare pe care să ni le luăm toate, ca să ținem minte ieșirea asta de burlăceală a lui Mimi.
Au fost niște brățărici multicolore din ață. Am băut prosecco pe plajă și ne-am uitat la oamenii care lansau lampioane, la un moment dat a apărut ceva ca un lampion dar mare și neclar și roșu de undeva dinspre răsărit, dinspre marea întunecoasă - era luna care abia ieșise din pătura de nori ce cuprinseseră orizontul spre mare, ne-am vânturat apoi încolo-încoace pe promenadă, ajungând în cele din urmă la Stuf, unde era o mare de oameni ce populau plaja, ascultau muzică, dansau, beau.
Am băut un shot apoi ne-am amestecat în mulțimea de pe plajă. Am stat, am dansat, eu una m-am tirat pe la 2 jumate, fetele cică ar mai fi stat până la 4 jumate. Pe la 7 fără un sfert am auzit clinchet de cort strâns și le-am văzut pe nebunaticele de Mimi, Diana și Piți aproape gata de drum - ele aveau bilete la concertul Bon Jovi și în consecință își luaseră bilet de întors pe microbuz de la 7 dimineața. Nu reușiserăm șă le convingem că n-are rost să plece cu noaptea-n cap, așa că na, asta a fost, au dormit pe autocar în drum spre București. Le-am pupat de plecare și m-am băgat la loc în cort (luasem cortul mai mic, pe care nu-l mai folosisem niciodată, doar îl dădusem cu împrumut altora, și s-a dovedit mai ușor de transportat dar tare incomod de intrat și stat în el) și am dormit mai departe, pe fundalul de ciripeala guralivă a unor familii de rândunici care se treziseră cu chef de conversații aprinse. Ce-i drept, mă gândisem înainte de a mă băga la loc în cort dacă n-ar fi mișto să trag o alergare matinală pe plajă, dar mi-era mult prea lene, somn și sictir. Iar când m-am trezit din nou, de data asta pentru că începuse să fie prea cald, pe la ora 9, era deja prea cald și visam mai degrabă la o baie în mare decât la vreo alergare.
Vera și Cătălina au mai zăcut, Cătă în special nu era într-o stare prea grozavă, deși se trezise deja de ceva vreme. Am mai zăbovit prin curtea campingului, la umbră. Ne-am mai luat cafele, apoi, într-un târziu ne-am mișcat spre plajă, unde ne-am regăsit cu Elena și Mihai. Cum am ajuns și am instalat prosoapele m-am și repezit în mare. Apa era turcoaz, erau valuri, dar nu periculoase, doar cât să condimenteze un pic atmosfera. Câte un val venea umflându-se turcoaz cu irizații aurii și verzi, ca un monstru preistoric și mă sălta sau mă acoperea, depinde cât de pe fază eram. Am întotat de-a lungul malului undeva unde nu atingeam cu picioarele fundul apei, ba într-o parte, ba în cealaltă, că de mers în larg nu mă simt suficient de șmecheră. Poate dacă reușesc să fac pluta ca lumea sau/și să înot mai eficient. Whatever. Am stat în apă până am obosit și am ieșit cât să mă usuc la soare. A urmat o pauză de frappela stuf, ca să mai scăpăm de soarele de la ora nepotrivită pentru o plajă safe. Apoi am revenit pe plajă, unde din nou m-am aruncat în valuri și am ieșit din apă cu greu. Acum am apucat doar să mă usuc că ne-am strîns catrafusele și ne-am dus să ne facem bagajul, să strângem corturile. Mihai și Elena plecau de la cazare și veneau cu mașina lângă campingul nostru (La cort pe numele lui) șă ne încărcăm cu tot cu bagaje și să purcedem spre București.
Am dormit buștean noaptea de duminică spre luni și luni m-am trezit un pic năucă, adică aveam încă starea de vacanță. Care s-a semipăstrat toată ziua. La plecarea de la serviciu m-a prins o ploicică, de la Basarab spre casă chiar insistentă, deși măruntă. Am traversat intersecția și m-am uitat în spate, unde peste norii amenințători ce se opuneau apusului auriu se lăfăia un ditamai curcubeul călare peste cartier. Curcubeu de Chibrit.
Au apărut și restul fetelor. În Gară era o mare de oameni care așteptau, iar când s-a afișat linia la care venea trenul spre mare a devenit clar că toți îl așteptau tot pe ăsta. Se justifica lipsa biletelor la clasa a II-a la momentul cumpărării biletelor. Când am ajuns la capătul trenului și am dat de vagonul nostru de clasa I am zis că se justifică prețul. Era ca un salon, scaunele erau fotolii, te lăfăiai, ce să mai vorbim, erau super condiții de călătorit. Am râmas cu o impresie bună absolut neașteptată despre călătoria asta.
Ei, deci am ajuns la Constanța în vreo două ore, iar de la Constanța la Mangalia am mai făcut două. Din Mangalia am luat un microbuz unde șoferul a urcat surplus de pasageri de erau pe culoar ca sardelele, noi măcar prinseserăm scaune. În fine am ajuns în Vamă. Până ne-am târât cu bagajele spre Sandalandala am ratat ultimele locuri de campare pentru cei cu cort propriu. Am lăsat bagajele și ne-am dus să căutăm unde știa Mimi. Era ok, liniștit, cu umbră, nu prea multe corturi, aproape de centru, așa că aici ne-am cazat.
O bere, o haleală, apoi aventura găsirii unui loc pe plajă pentru toate. Peste tot era aglomerat, era spre 5 jumate și toți ieșiseră pe plajă. Ne-am pus undeva la buza mării prosoapele și am intrat la bălăceală. Cred că doar Mimi și eu ce ne-am bălăcit mai mult. Apa era bună, mă rog, plină de alge ca o supă asiatică și terenul de sub tălpi plin de pietre, dar cui să-i pese. Abia când am început să simt că am obosit și am oarece junghiuri în ceafă și între omoplați de atâta înotat în stil propriu m-am dat ieșită din apă. Fetele făceau poze, trăncăneau la malul apei, eu m-am trântit pe prosop că atât de jos nu bătea vântul și era mai cald. M-am uscat repede, doar părul avea altă inerție. Între timp a venit dinspre uscat un front noros care arăta cam apocaliptic și a astupat soarele. Deci s-a lăsat mai răcoare instantaneu.
Am colindat tarabele și magazinașele din Vamă în lung și-n lat vânând chestioare pe care să ni le luăm toate, ca să ținem minte ieșirea asta de burlăceală a lui Mimi.
Au fost niște brățărici multicolore din ață. Am băut prosecco pe plajă și ne-am uitat la oamenii care lansau lampioane, la un moment dat a apărut ceva ca un lampion dar mare și neclar și roșu de undeva dinspre răsărit, dinspre marea întunecoasă - era luna care abia ieșise din pătura de nori ce cuprinseseră orizontul spre mare, ne-am vânturat apoi încolo-încoace pe promenadă, ajungând în cele din urmă la Stuf, unde era o mare de oameni ce populau plaja, ascultau muzică, dansau, beau.
Vera și Cătălina au mai zăcut, Cătă în special nu era într-o stare prea grozavă, deși se trezise deja de ceva vreme. Am mai zăbovit prin curtea campingului, la umbră. Ne-am mai luat cafele, apoi, într-un târziu ne-am mișcat spre plajă, unde ne-am regăsit cu Elena și Mihai. Cum am ajuns și am instalat prosoapele m-am și repezit în mare. Apa era turcoaz, erau valuri, dar nu periculoase, doar cât să condimenteze un pic atmosfera. Câte un val venea umflându-se turcoaz cu irizații aurii și verzi, ca un monstru preistoric și mă sălta sau mă acoperea, depinde cât de pe fază eram. Am întotat de-a lungul malului undeva unde nu atingeam cu picioarele fundul apei, ba într-o parte, ba în cealaltă, că de mers în larg nu mă simt suficient de șmecheră. Poate dacă reușesc să fac pluta ca lumea sau/și să înot mai eficient. Whatever. Am stat în apă până am obosit și am ieșit cât să mă usuc la soare. A urmat o pauză de frappela stuf, ca să mai scăpăm de soarele de la ora nepotrivită pentru o plajă safe. Apoi am revenit pe plajă, unde din nou m-am aruncat în valuri și am ieșit din apă cu greu. Acum am apucat doar să mă usuc că ne-am strîns catrafusele și ne-am dus să ne facem bagajul, să strângem corturile. Mihai și Elena plecau de la cazare și veneau cu mașina lângă campingul nostru (La cort pe numele lui) șă ne încărcăm cu tot cu bagaje și să purcedem spre București.
Am dormit buștean noaptea de duminică spre luni și luni m-am trezit un pic năucă, adică aveam încă starea de vacanță. Care s-a semipăstrat toată ziua. La plecarea de la serviciu m-a prins o ploicică, de la Basarab spre casă chiar insistentă, deși măruntă. Am traversat intersecția și m-am uitat în spate, unde peste norii amenințători ce se opuneau apusului auriu se lăfăia un ditamai curcubeul călare peste cartier. Curcubeu de Chibrit.
Comentarii