De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita. Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai. Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra".
Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal.
Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş. Cu înnoptat la cabana-pensiune-hotelaş. Deja din autocar am început să legăm amiciţii, pe drum către cabană ne-am văzut mai bine toţi cu toţi, am mai trăncănit, ne-am mai văicărit. La cabană, la masă au început miştourile, glumele... Apoi urcuşul pe vârful Ciucaş a creat tovărăşia de drumeţie... Seara la o bere şi-un vin fiert, glumiţe glumiţe... După care a fost amuzamentul de mansardă cu băieţii care nu se dădeau duşi din camera fetelor, până când m-am făcut eu aia a dracului şi i-am dat afară... Râsul legendar al lui Radu, care cred că se auzea de la parter... şi acum mă mir cum de n-au protestat alţi oameni de prin cabană. Per total, o excursie de pomină. Şi mulţi oameni faini, amuzanţi, de gaşcă.
De atunci au mai fost multe excursii: pe Transfăgărăşan (Bâlea lac, barajul şi lacul Vidraru, cetatea Poenari), prin ţinuturi de legendă la Sâmbăta de Sus (Şinca Veche, Sâmbăta, Râşnov etc), în Bulgaria la Veliko Târnovo, în Piatra Craiului (drumeție), în Deltă, în Bucegi, în zona Târgoviștei, în zeci de zone interesante, că au fost cam două pe lună la început, iar de vreun an... sunt în fiecare weekend, uneori și cu repetare a excursiei în același weekend cin cauza cererii mari! Deja trebuie sa fii foarte pe fază, pentru că în câteva ore se ocupă deja locurile! Așa am pățit la excursia în Serbia-Croația de Paște-1 mai... am stat pe gânduri... și paff! s-au dat. S-a suplimentat cu încă un autocar... și s-a ocupat fulgerător și ăla.
M-am apucat de cel puțin 10 ori să scriu articolul ăsta și de 9 ori a intervenit ceva, lipsa timpului, faptul că n-am scris imediat după excursie etc etc. Așa că acum n-o să scriu despre o excursie anume, o să scriu generic. Despre atmosfera Terra Incognita, despre starea Terra Incognita.
Peste tot unde am fost cu ei a fost minunat. Indiferent de vreme, de peripeții, de care dintre organizatori era cu noi (Răzvan, Gabi, Eugen + Ștefan / Bogdan), de care dintre amicii și cunoscuții mei era sau nu în excursie, indiferent de destinație. Evident, când vii prima dată, dacă nu vii cu cineva cunoscut, sau dacă nu ești genul care intră instant în vorbă cu toată lumea, o să te simți un pic stingher. Dar depinde numai de tine să deschizi gura ca să schimbi o vorbă cu alții. Poate o să ți se pară ciudat că unii, poate chiar mulți (toți, prin exagerare) se cunosc între ei. De când s-a înființat Terra, multă lume a călătorit cu ei și mulți chiar au ajuns să se cunoască între ei, să iasă în oraș, să se întâlnească și în alte grupuri, la alte evenimente. Și chiar ăsta e farmecul: facilitează întâlnirea cu oameni pasionați ce călătorie, care vor să cunoască locuri noi, oameni dinamici. Și de asta pe mulți o să-i întâlnești după aceea în multe alte locuri, la alte evenimente.
Starea Terra Incognita e deci prietenia, buna-dispoziție și plăcerea de a merge unde vrei. Te înconjoară o atmosferă pozitivă, constructivă, care îți dă apoi energie pentru zile bune.
Mă uit la Răzvan - motorul acestui grup. Multă vreme a tras din greu, 99% el, restul ceilalți. Până a adunat destui participanți încât să fie sigur că, atunci când propune o excursie, se vor ocupa toate locurile și poate chiar peste. Așa, încet-încet, din om în om, prin cunoscuți, s-a răspândit vestea despre excursiile Terra. Numai dinte cunoscuții mei s-au găsit destui care să fie curioși ce-i cu grupul ăsta cu care văd că tot mergi, că mereu ai poze frumoase. Și dintre toți acești curioși, cu timpul, au mai venit ba unii, ba alții, să vadă cu ochii lor cum e.
Sigur, sunt - am descoperit cu timpul - și alte grupuri sau persoane care organizează astfel de ieșiri. Și e foarte bine, este nevoie de ele. Am mai fost și cu Hai-Hui, care și ei sunt foarte mișto. Fiecare are specificul său, așa că... încercați-le, vedeți cu care rezonați mai bine și mergeți. Dacă vă plac călătoriile, vreți să ajungeți fie în țară, fie prin lume, dar nu se aliniază astrele (că gașca nu se urnește, că partenerul n-are chef, că vă e nu știu cum să mergeți de unii singuri etc etc) alipiți-vă de un astfel de grup de călători și just do it! Și cu cât mai mulți oameni călători cunoașteți, cu atât aveți acces la mai multe informații, insighturi despre alte grupuri, aflați despre alte și alte călătorii...
Drum bun!
Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal.
Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş. Cu înnoptat la cabana-pensiune-hotelaş. Deja din autocar am început să legăm amiciţii, pe drum către cabană ne-am văzut mai bine toţi cu toţi, am mai trăncănit, ne-am mai văicărit. La cabană, la masă au început miştourile, glumele... Apoi urcuşul pe vârful Ciucaş a creat tovărăşia de drumeţie... Seara la o bere şi-un vin fiert, glumiţe glumiţe... După care a fost amuzamentul de mansardă cu băieţii care nu se dădeau duşi din camera fetelor, până când m-am făcut eu aia a dracului şi i-am dat afară... Râsul legendar al lui Radu, care cred că se auzea de la parter... şi acum mă mir cum de n-au protestat alţi oameni de prin cabană. Per total, o excursie de pomină. Şi mulţi oameni faini, amuzanţi, de gaşcă.
De atunci au mai fost multe excursii: pe Transfăgărăşan (Bâlea lac, barajul şi lacul Vidraru, cetatea Poenari), prin ţinuturi de legendă la Sâmbăta de Sus (Şinca Veche, Sâmbăta, Râşnov etc), în Bulgaria la Veliko Târnovo, în Piatra Craiului (drumeție), în Deltă, în Bucegi, în zona Târgoviștei, în zeci de zone interesante, că au fost cam două pe lună la început, iar de vreun an... sunt în fiecare weekend, uneori și cu repetare a excursiei în același weekend cin cauza cererii mari! Deja trebuie sa fii foarte pe fază, pentru că în câteva ore se ocupă deja locurile! Așa am pățit la excursia în Serbia-Croația de Paște-1 mai... am stat pe gânduri... și paff! s-au dat. S-a suplimentat cu încă un autocar... și s-a ocupat fulgerător și ăla.
M-am apucat de cel puțin 10 ori să scriu articolul ăsta și de 9 ori a intervenit ceva, lipsa timpului, faptul că n-am scris imediat după excursie etc etc. Așa că acum n-o să scriu despre o excursie anume, o să scriu generic. Despre atmosfera Terra Incognita, despre starea Terra Incognita.
Peste tot unde am fost cu ei a fost minunat. Indiferent de vreme, de peripeții, de care dintre organizatori era cu noi (Răzvan, Gabi, Eugen + Ștefan / Bogdan), de care dintre amicii și cunoscuții mei era sau nu în excursie, indiferent de destinație. Evident, când vii prima dată, dacă nu vii cu cineva cunoscut, sau dacă nu ești genul care intră instant în vorbă cu toată lumea, o să te simți un pic stingher. Dar depinde numai de tine să deschizi gura ca să schimbi o vorbă cu alții. Poate o să ți se pară ciudat că unii, poate chiar mulți (toți, prin exagerare) se cunosc între ei. De când s-a înființat Terra, multă lume a călătorit cu ei și mulți chiar au ajuns să se cunoască între ei, să iasă în oraș, să se întâlnească și în alte grupuri, la alte evenimente. Și chiar ăsta e farmecul: facilitează întâlnirea cu oameni pasionați ce călătorie, care vor să cunoască locuri noi, oameni dinamici. Și de asta pe mulți o să-i întâlnești după aceea în multe alte locuri, la alte evenimente.
Starea Terra Incognita e deci prietenia, buna-dispoziție și plăcerea de a merge unde vrei. Te înconjoară o atmosferă pozitivă, constructivă, care îți dă apoi energie pentru zile bune.
Mă uit la Răzvan - motorul acestui grup. Multă vreme a tras din greu, 99% el, restul ceilalți. Până a adunat destui participanți încât să fie sigur că, atunci când propune o excursie, se vor ocupa toate locurile și poate chiar peste. Așa, încet-încet, din om în om, prin cunoscuți, s-a răspândit vestea despre excursiile Terra. Numai dinte cunoscuții mei s-au găsit destui care să fie curioși ce-i cu grupul ăsta cu care văd că tot mergi, că mereu ai poze frumoase. Și dintre toți acești curioși, cu timpul, au mai venit ba unii, ba alții, să vadă cu ochii lor cum e.
Sigur, sunt - am descoperit cu timpul - și alte grupuri sau persoane care organizează astfel de ieșiri. Și e foarte bine, este nevoie de ele. Am mai fost și cu Hai-Hui, care și ei sunt foarte mișto. Fiecare are specificul său, așa că... încercați-le, vedeți cu care rezonați mai bine și mergeți. Dacă vă plac călătoriile, vreți să ajungeți fie în țară, fie prin lume, dar nu se aliniază astrele (că gașca nu se urnește, că partenerul n-are chef, că vă e nu știu cum să mergeți de unii singuri etc etc) alipiți-vă de un astfel de grup de călători și just do it! Și cu cât mai mulți oameni călători cunoașteți, cu atât aveți acces la mai multe informații, insighturi despre alte grupuri, aflați despre alte și alte călătorii...
Drum bun!
Comentarii