Treceți la conținutul principal

Cujetări din puțul gândirii

Pentru că lumea în care trăim se încăpățânează să fie nebună, n-avem încotro şi trăim vremuri agitate şi interesante, dacă ar fi să nu privim din pielea noastră de români ce trăiesc în România.

Deci conjurația penalilor şi imbecililor e la un pas de a se înstăpâni complet, fără niciun drept de apel din punct de vedere democratic. S-au folosit de mecanismele democrației pentru a instaura dictatura. Şi încă o dictatură a penalilor şi delincvenților, incapabili să gândească mai departe de până în dreptul nasului. Că vorba aia, poți să fii şi un hoț deştept, nu doar un borfaş limitat.

Ei, şi toată mizeria asta stă să sară în aer, opoziția şi dna-ul încearcă să muşte din ei, psd-ii fac mitinguri ca pe vremea lui Ceauşescu de 23 august, îşi vâră cozile lor de topor în toate structurile şi mecanismele care i-au împiedicat, şi dărâmă pas cu pas toate piedicile din calea fericirii lor şi anume din calea făuririi statului penal ideal, unde infractorii fac legea şi toți ceilalți sunt vinovați de ceva şi trebuie să le plăteasca infractorilor bir pentru că au privilegiul să viețuiască în minunata lume nouă.

Suntem la un pas distanță de realizarea unei distopii orweliene. De fapt, s-a ajuns aici pentru că deja ne stăpânesc din umbră de ceva vreme, dar acum i-a apucat sfruntarea să iasă la lumină şi să schimbe şi aparențele. Vor să nu se mai poată atinge nimeni de ei orice ar face. Vor să fie regi. Împărați. Cezari.
Sper să se înece dracului cu puterea aia pe care o râvnesc. Că na, după o dictatură la un timp variabil vine o revoluție, o răsturnare, un război... Astea sunt din păcate rezultatele faptelor unor minți înguste şi limitate mânate doar de ambiții şi sete de putere... Şi cine suferă? Tot oamenii de rând...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş