În a treia zi am pornit spre Albania dis-de-dimineață. Am ajuns relativ repede, a durat mai mult statul la vamă. Vama era ca un soi de autogară de provincie, am văzut și un căluț de povară care păștea pe lateral pe-un deal, i se vedea doar o parte de spinare și hai să-i zicem șaua, deși era o construcție arhaică, am găsit o poză foarte relevantă aici.
Apoi am intrat în țară, care mi-a părut stâncoasă, cam aridă, cu multă piatră peste tot și orașe ca la noi cele de provincie mai sărace. O caracteristică clară e prezența cazematelor. În nordul Albaniei erau puzderie, peste tot, nu puteai să nu le observi mai devreme sau mai târziu. Le-am regăsit mai târziu și pe coasta mării ionice. Pe unde-am umblat n-am mai văzut atâtea. E drept că nici nu am umblat eu cine știe ce. Din mersul autocarului nu am apucat să prind niciuna în poză cât să se înțeleagă ce e.
După lunga traversare a Albaniei - nu am trecut prin Tirana, am fost undeva la o relativ mică distanță, dar am evitat-o. Primul oraș mare prin care am trecut a fost Vlorë. N-am apucat să fac nicio poză, dar era clar că e altceva. Bulevarde largi, blocuri înalte, multe construcții în plin avânt, totul în construcție. Plajele abia se pregăteau pentru sezonul turistic. Partea de litoral e impresionantă, cu hoteluri, plaje care mai de care, promenadă, na, turism big style.
Am lăsat în urmă acest oraș și am continuat drumul paralel cu marea, aveam marea în dreapta și munte, sau stâncă, în stânga.
Ne-am urmat drumul care a început să urce pe versantul muntelui, pe un drum plin de serpentine. Caracteristic a fost că pe o parte aveam munte, iar pe cealaltă, marea. Un fel de jumătate de transfăgărășan. Am urcat și am urcat până undeva la maximul unde ajungea șoseaua, în pasul Llogara.
Aici aveam un restaurnat pe dreapta șoselei, altul pe stânga. Am ocupat mese care cum am putut, am comandat, eu o ciorbă de legume și o bere locală, deși mă tentau și fructele de mare dar am zis că lasă, or mai fi zile și pentru asta.
A durat ceva popasul, până a comandat toată lumea a mâncat și a și plătit. De aici de sus se vedea marea, dar cam cețoasă, că emana aburi... Soarele arunca o lumină brutală, de miez de zi, așa că pozele n-au ieșit prea minunate.
Cât am stat noi acolo au început să sosească o grămadă de oameni pe scutere, aveau și numere de concurs pe ei. Flori Șerban, mai vorbăreață, a intrat în vorbă cu ei și a aflat că erau italieni, un club al iubitorilor de Vespa, și participau la un circuit. A doua zi, când i-am reîntâlnit la lacul Syri i Kaltër, am citit pe numerele de concurs că era vorba de circuitul celot trei mări - Giro Tre Mari.
Apoi am mai mers un pic cu autocarul până la punctul de belvedere amenajat special unde ne-am pozat la greu, am făcut și o poză de grup.
Am pornit mai departe spre Saranda (Sarandë), tot pe drumul șerpuit paralel cu marea. Multe peisaje frumoase, stânci și mare, aloe uriașe, peste tot leandri înfloriți, măslini, floră mediteraneană. Aveam parțial soare, parțial nori către partea de munte. La un moment dat am văzut și un curcubeu, nu mai știu dacă înainte sau după Himare.
Tot mergând pe drumuri sinuoase cu viteză mai redusă, s-a făcut târzior, am prins o imagine cu soarele gândindu-se să apună.
Am ajuns în Saranda la lăsarea serii, când dumul părea că nu se va mai termina vreodată. Am mers pe străduțe unde oamenii își lăsau mașinile ca la noi, mai pe mijlocul străzii, că nu se așteptau să vină un autocar pe acolo, a fost foarte interesant. Ne-am învârtit pe străzile alea de câteva ori până am ajuns la cel mai apropiat punct de hotel. Hotel complex Joni se numește locul unde am fost cazați. Drăguțel, cochețel, dar l-aș compara foarte bine cu hotelurile de la noi. Aparent mișto, dar cu tot felul de hibe la partea de gândire funcțională. Bunăoară nu aveai cum să lași aerul condiționat să meargă cât nu erai în cameră, pentru că la scosul cartelei din suport se oprea complet curentul. Și la duș, lipsa unui paravan, perdele ceva făcea să generezi lac în toată baia când făceai duș, și alte câteva mici detalii lipsă dovedeau că s-a luat în calcul doar estetica, nu și funcționalitatea lucrurilor.
Altfel curat și în regulă.
După ce ne-am cazat am ieșit în oraș să explorăm. Tot în trei, aceeași echipă de șoc. Am mers pe jos până la supermarket, doar că deja închidea, apoi mai departe pe străzi oarecum la nimereală, până, cu un ocol măricel, am ajuns mai spre centru. Am găsit niște scări care coborau, am mers pe ala și din aproape în aproape am ajuns pe faleză, pe promenadă. Aici era lume multă care se plimba, multe restaurante, plăjuțe, magazinașe, palmieri și flori. Am mers toată faleza de la un capăt la altul, apoi ne-am întors la o terăsucă care ne plăcuse și unde am luat cina.
La întoarece am mers restul falezei până în port, unde a trebuit să urcăm iar scări, pentru că era îngrădit.
Comentarii