De trei zile plouă, plouă... cu mici opriri, dar plouă mereu, bacovian. Mai pe seară stă - sau noaptea. Iar dimineața pornește iar. N-ai zice că-i primăvară, ci toamnă. Pomișori înfloriți și iarba mai vie, doar astea îți amintesc de primăvară. Și mai bate și vântul. Senzația lacustră ți se infiltrează în oase, în ochi, în minte și în suflet. Parcă am fi în nu știu ce țară cu musonul ploios, unde zi de zi, vreme de nu știu exact câte săptămâni, plouă într-una. Gândurile vesele iau apă la bord, li se îneacă corăbiile, iau apă la șoșoni, nu pot să se plimbe și se îmbufnează, inutil.
Mă mai apucă, ca un reumatism vechi, tot soiul de gânduri și frustrări ancestrale. Dar din fericire, doar ca un disconfort ușor.
Mă enervează că la momentul ăsta, multe chestii pe care vreau să le fac n-am cum. Ăn primul rând nu am timp fizic, apoi ba nu am disponibilitatea psihica, ba nu am condițiile necesare la momentul respectiv... Așa, de vreo săptămână vreau să mă reapuc de alergat pe-afară. Dar când era frumos afară eu eram răcită cobză, iar acum, că mi-a trecut, plouă, plouă plouă și mai bate și vântul. De fapt nu știu nici e naiba e cu vântul ăsta, că dacă e o zi pe săptămână în care să nu bată vântul puternic, e mare lucru. Ne-am trezit la răscruce de vânturi și bat pe-aici din toate părțile. Iar eu, de prin toamna trecută, nu știu ce naiba am de prind toate gripele și răcelile și le leg una de alta. Anul trecut pe vremea asta și acum doi ani n-aveam nimic, mai răceam, dar nu așa la rând, și apucam să alerg zdravăn până să mă tragă pe tușă vreo gripă. Acu aleargă dacă ai când! Mă calcă pe nervi treaba asta. Și să nu-mi ziceși de tot soiul de chestii pentru creșterea imunității, că am tot luat diverse da degeaba. Pe vreme când nu-mi puseseră ăști termopane și eram cu hârburile alea prin care sufla vântul aproape ca afară și în casă nu era cald deloc eram mai sănătoasă ca acum, cu termopane și cu cădura dată by default de termocentrală. Că deh, n-am chestii d-alea, cum le zice, robineței d-ăia de unde să poți închide căldura dacă se face prea cald în casă, așa că acasă stau într-o căldură leșinătoare de trebuie să stau mereu câ niște geamuri întredeschise, să mai vină ceva răcoare. Poate și de asta șubrezeala asta nașpetă.
Mă mai apucă, ca un reumatism vechi, tot soiul de gânduri și frustrări ancestrale. Dar din fericire, doar ca un disconfort ușor.
Comentarii