Treceți la conținutul principal

Schimbări de planuri

Știu că am un disconfort semnificativ când, din varii motive, chestii care erau stabilite să fie la un moment dat, se schimbă, lucrurile ori o iau razna, se întâmplă ceva, ori x sau y sau și x și y și z de răzgândesc și din cauza asta ție ți se strică planurile. Nu-s așa de super-cali-fragilistic de flexibilă încât să mi de fâlfâie de toate schimbările și să fac piruete din mers.
Ei, iar săptămâna asta așa a început. După minunata drumeție de sâmbătă, duminică am zis hai mamă să ne plimbăm. Numai că nu mai era vremea atât de plăcută, era mai răcoare și bătea vântul, ne-a cam suflat, mai ales pe maică-mea, care, la sfatul meu, nu se mai încotoșmănase cum face ea de regulă. Ei, ne-am plimbat prin Herăstrău, la întoarcere am trecut prin Lidl să luăm niște scoici să le gătim la cină... La ieșirea din metrou către casă, pe cei câțiva metri până la bloc, a început să dârdâie. Ajunsă acasă, și-a dat seama că avea frisoane, în fine, era și îmbufnată... i-am încălzit apă să facă o baie fierbinte la picioare să se încălzească... Avea și temperatură, desigur. În concluzie, a zăcut toată seara ca o cârpă, că avea simptome și de răceală, și de criză biliară. În cele din urmă i-a mai scăzut puțin temperatura și-am îndrăznit să mă culc și eu. Evident, cu toată pățania asta, toate planurile mele de duminică seara și luni s-au dus - și curățenie, și recuperare de somn, și pregătiri pentru spinning. Oricum, partea bună e că apoi, luni a început să își mai revină, marți a fost destul de ok, doar că a rămas cu o stare de sfârșeală care-o apucă foarte repede - iese afară, merge puțin pe jos și hop! e obosită frântă. Mai nasol e că azi iar nu s-a simțit prea bine, iar criză de bilă... e cam nasol cu chestiile astea mult prea dese. Cumnecum, ți dusă pe sus tot trebuie s-o duc la doctor s-o consulte să vadă ce-i cu chestiile astea...
Altă schimbare a schimbării, asta neimportantă, dar tot ușor enervantă... Mitzi, de ziua ei, propusese să facem un re-party de astă dată la ea, un clătita-party. A dat mail, ne-a anunțat, lumea a răspuns cu întârziere, și câțiva au zis ca nu pot vineri, ci mai degrabă sâmbătă, alții puteau vineri dar nu sâmbătă... așa că pentru împăcarea tuturor, Mitzi a mutat vinerea cealaltă adunarea. Numai că atunci nu pot eu, fir-ar să fie!
Și încă una... Răzvan anunțase că face nuntă, am confirmat că vin... dau să îmi notez în agenda telefonului... și... oroare! descoper că în mai fix în acea zi cu nunta, e concertul Postmodern Jukebok, la care ne-am luat bilete toată gașca de dansatoare. Muma ei de viață, toată luna mai e liberă, da astea două evenimente era musai să se suprapună! O să văd ce naiba fac, că vreau să merg la amândouă, dar o să fiu într-o alergătură maximă în ziua aia...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

muzici care ma obsedeaza

prima: Paranoid android , de Radiohead http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls Paranoid Android Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest From all the unborn chicken voices in my head What's that...? (I may be paranoid, but not an android) What's that...? (I may be paranoid, but not an android) When I am king, you will be first against the wall With your opinion which is of no consequence at all What's that...? (I may be paranoid, but no android) What's that...? (I may be paranoid, but no android) Ambition makes you look pretty ugly Kicking and squealing gucci little piggy You don't remember You don't remember Why don't you remember my name? Off with his head, man Off with his head, man Why don't you remember my name? I guess he does.... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height... Rain down, rain down Come on rain down on me From a great height From a great height... height.....

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!