Denumirea e ironică. Mă refer la toate divele feminine și masculine pe care le-am întâlnit în viața mea. Și nu vorbim de alea oficiale.
Cred că toată viața am trăit (că mulți alții) la umbra divelor. Știți genul, în orice comunitate, mică, mare, e cineva, ea sau el, care cumva strălucește, vrea atenție, face chestii interesante, zice chestii, se poartă într-un fel, emană încredere în sine. Unii așa sunt, mai dezinvolta, comunică mai ușor, nu-și fac atâtea probleme. Alții au probleme, și din cauza lor ori devin mai retrași, ori, dimpotrivă, că să compenseze distorsiunile din inimă, au nevoie de atenție disperată că să compenseze. Și aceștia plusează, sunt cei care se manifestă egocentric, că niște mici divinități, își dezvoltă mecanisme de a se plasa în centrul atenției, și ajung să creadă că lumea se învârte în jurul lor, și că lumea le e datoare cu adorație.
Toți restul, o lume de non-dive, ne dorim măcar un pic din strălucirea divelor. Ceva din încrederea și naturalețea celor care strălucesc de la sine, ceva din strălucirea mai flash, mai seducătoare uneori a celorlalte. De ce? Pentru că na, tot ce e lucește atrage atenția. Și a noastră, dar și a celorlalți. Pe lângă dive, restul suntem o masă pestriță. Așa ne-am obișnuit să ne vedem. În umbra divelor, restul se pierde în decor. Și normal, când te vezi în umbră, vrei să ieși uneori și tu în lumina reflectoarelor. Doar că ceilalți sunt deja obișnuiți să te vadă ca pe o pată de culoare, sau cenușie, și, mai rău, te-ai obișnuit chiar și tu să te vezi așa. Și chiar dacă strălucești o clipă sau faci ceva remarcabil, se observă o clipă apoi se uită. Ba uiți și tu. Și din complicitatea asta a obișnuinței, non-divele rămân niște persoane de rangul 2, niște "și alții", de care lumea în general uită și își amintește de ei când au treabă cu ei sau eventual de ziua de naștere. Niciunuia dintre cei băgați la "și alții" nu îi place asta, toți vor să fie văzuți că niște oameni de rangul 1, simt nedreptatea și fac ce pot că să iasă din anonimat.
DAR. Fără să își dea seama, fac la fel. Adoră divele naturale, uneori sunt orbiți și de cele self-made și ignoră pe "și alții". Sau, mai degrabă, uită de ei, că doar sunt persoane de rangul 2, nu strălucesc pe ecranul atenției lor. Și o spun ca o non-divă absolută, campioană la invizibilitate și la pierdutul în decor, pot să dispar de la o petrecere fără să observe absolut nimeni, pot să fiu prezentă undeva fără să mă remarce absolut nimeni, fără să mă străduiesc. Și de curând mi-am dat seama că și eu fac la fel, și eu acord atenție de rangul 1 unora și atenție de gradul 2 altora. De părerea unora îmi păsa, încercăm să le atrag atenția, să mă fac văzută, remarcată, de a altora - nici măcar nu mă gândeam la asta. Desigur, divele primeau ofrande că pe ceva firesc (doar toată lumea e la picioarele lo) iar non-divele nici nu observau. Și sigur că asta mă deranja.
Și de curând, pe aripi de furtună, flash, la naiba, toți oamenii sunt la fel de importanți! Fiecare dintre ei, dintre noi. Nu există oameni de rang 1 sau 2 sau și mă rău. Doar oameni. Și degeaba gândeam așa dacă chiar eu îi priveam, fără să îmi dau seama, diferențiat. Cum să mă aștept la ceva, orice, când eu însămi mă port cu dublă măsură?! (ca toți ceilalți).
Da, unul îmi erau mai importanți decât alții. Cu unii voiam să fiu laolaltă, le căutăm prezența, pe alții nu neapărat îi evitam, dar nici nu îi căutăm. Unora îmi doream să le intru în grații, altora nu. Și nu mă deranja asta. Mă deranja doar când prin grupurile mele toată lumea se comporta diferit, când unii (alții decât mine) primeau tratament special, preferențial, iar eu... eram și eu pe-acolo la "și alții".
Concluzia? Când te deranjează că alții sau altul te tratează ca pe cineva de rangul 2... Te poți supăra, poți să te simți nedreptățit... Dar uită-te mai bine în oglindă. Și vezi de ce te deranjează. Dacă nu cumva și tu contribui la nedreptatea generală... Dacă nu ești prins în aceeași urzeala că o pânză de păianjen.
Poate putem lăsa jos ochelarii de cal, poate îi putem privi pe toți ca pe ceea ce sunt, adică simpli oameni - și la fel pe noi înșine...
Comentarii