Treceți la conținutul principal

Diverse

Săptămânile astea am avut tot soiul de activități mai mult sau mai puțin programate, la care m-am hotărât destul de brusc să merg. În ultima zi de august am fost pe Calea Victoriei cu ocazia evenimentului "La pas pe Calea Victoriei", am prins la prima oră un tur ghidat foarte drăguț, iar pe seară am revenit acolo împreună cu Elena și câteva amice din călătorii. Între cele două sesiuni de Calea Victoriei am fost la un oarece curs la sediul Plus. Apoi am fost, într-o luni, pe 2 septembrie cred, la o întâlnire a simpatizanților cu Vlad Voiculescu, la sala de conferințe de la Ibis Gara de nord (mi-a plăcut foarte foarte mult de Vlad Voiculescu).

Mi-am luat în sfârșit atestatul și ecusonul de ghid național de la Ministerul Turismului, m-am bucurat mult, mai ales după ce totul trenase atât de mult, toată amânarea în eliberarea diplomei de la primul curs, toată nesiguranță în ce privește data examenului pentru ghid național, în fine, după ce totul băltise luni de zile brusc totul a pornit să funcționeze și lucrurile pur și simplu au mers și m-am trezit cu atestatul gata...

În alt weekend m-am pomenit pe nespusă masă la Appletone, eveniment organizat de Strongbow, pentru că avea Ralu o brățară de intrare în plus - aici am mâncat mere din decorul abundent, am stat pe malul lacului Străulești întinsă pe iarbă și am trăit un rar sentiment de liniștire și calm (în ciuda forfotei umane din jur și a bumți-bumți-urilor muzicale de la eveniment), m-am cățărat pe un panou de cățărare și m-am bălăcit în piscina cu bile dar n-am îndrăznit să mă bag la padeling pe Străulești (gândul că aș umbla după aia udă leoarcă până acasă m-a frânat).

Am ajuns însă să fac padeling (SUP) cu Pastelul pe IOR datorită colegului Cosmin care ne-a oferit această ocazie de ziua lui. Și mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă e cam static sportul ăsta. Și mult mai safe decât am crezut. M-am plimbat astfel pe IOR printre pescăruși, rațe, pești care bâldâbâcăiau, lebede, alți oameni care cu hidrobiciclete, care cu caiace, care tot cu SUP, totul în lumina amurgului, pe un lac liniștit, pe o vreme de-a dreptul de vară.

Apoi weekendul ăsta m-am înscris la turul ghidat cu tematică centrală axată pe viață lui George Enescu (tururi organizate cu ocazia Festivalului George Enescu, fac parte dintre evenimentele conexe), am prins loc duminică. A fost interesant, dar un pic obositor. Multe informații, parte dintre ele se repetau de la turul pe calea Victoriei (erau organizate ambele de aceeași persoană) și multă lume, cred că eram vreo 30 de inși. Am ajuns și la Festivalul lampioanelor, intitulat Wish Fest, cumva pentru că am dat de știre printre amici și au apărut interesați câțiva dar voiau să ne adunăm câțiva, să nu vină singuri. Adică mi se părea un pic interesantă ideea, dar foarte mult chef nu aveam. Dar dacă alții se bazau pe mine, na, nu am putut să mă trag pe cur. Așa că am ajuns pe malul lacului Floreasca la juma' de oră de la momentul startului lansării de lampioane. Era deja întuneric și se vedeau frumos, oamenii mai lansau lampioane în continuare. Dar spectacolul era altul - partea de haleală și cozile interminabile de la preparatele din pește sau de tip seafood. Era o agitație și o aglomerație care mi-au tăiat orice plăcere, nu știam cum să mă tirez mai repede.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş