Treceți la conținutul principal

Berlin - Vilnius - Riga - Tallin - Helsinki (1)

A fost un tur de forță acest Lost in Baltics. Și, în ciuda ploilor, foarte foarte frumos.

O să scriu mai multe postări, că fiecare oraș în parte merită o detaliere. Acum e un fel de intro.

Berlinul pe noapte. Totul mare, grandios, impunător, bulevarde mari, largi, mărginite de clădiri în stil clasic și neoclasic, multe coloane ca la templele grecești, piețe maaaaari. Totul la scară mare, copleșitor.




Vilnius. Centrul vechi - foarte mare, frumos și cochet, ușor familiar - aduce un pic a Sighișoara - Timișoara - Brașov.







Riga - hostelul cel mai mișto dintre toate, orașul... Cu influențe germanice foarte clare, de unde din nou străzi largi, măreție, un fel de Vilnius mai măreț și mai germanic. Unora le-a plăcut mai mult decât Vilniusul, mie nu. Sau poate pur și simplu nu ne-a plăcut ghida. Dar multele și frumoasele parcuri merită toată lauda.









Tallin - o combinație reușită între Vilnius și Riga. Și un ghid foarte cumsecade și pasionat de ce făcea. Cred că tuturor le-a plăcut Tallin foarte foarte mult.










Helsinki. Oraș fără urme medievale, cu influențe petersburgheze majore (cele mai multe clădiri din centru au fost construite sub ruși, și proiectate de același arhitect care a proiectat Sankt Petersburgul. O ghidă super simpatică, o ploaie rece și pătrunzătoare, rezultat - nu ne-a încântat așa de tare orașul. Noroc cu soarele de a doua zi și cu insula Suonmelinna și cu biblioteca Oodi, care au reparat impresia rece de la început.








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş