Treceți la conținutul principal

... și dizarmonie

Enervanta și sâcâitoare voce a eului rațional care se simte nebăgat în seamă, nedreptățit, neiubit, care se compara cu unii sau alții, care spune că viața e nedreaptă, se perpelește că nu are ce și-ar dori. Mintea, care făurește gânduri și punți și conexiuni inexistente în favoarea ipotezelor dorite, care nu e deloc de încredere, pentru că încearcă să intuiască ce îți dorești ca să țeasă povești pe placul tău și care nu au decât o vagă tangență cu realitatea...
De câte ori acești falși amici te bat pe umăr și îți șoptesc la ureche... Începi să vezi deformat, privești cu ochi reci, care judecă, iar fluxul armoniei se curmă, strangulat de răceală judecăților și suferințele ego-ului... Din când în când, nu știu de ce, nu scap de ei, îmi amărăsc percepția și îmi readuc la lumină răni vechi... Probabil ca să găsesc leacurile potrivite pentru cicatrizare completă?

Partea bună e că acum măcar simt când sunt pe cărări greșite și încerc să îmi mut gândurile de la "eu" spre ceva mai larg, spre umanitate în general... Măcar am înțeles că mă simt mai mult eu, mă simt bine când nu mă încrâncenez, când dau, când primesc fără gânduri de reciprocitate, când mă relaxez și nu îmi fac griji, când conștientizez că nu există decât prezent și că tot ce e în spate nu contează...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
3 comentarii
Citiți mai multe

Accidentul - 31 iulie 2011

Pentru că multă lume s-a întrebat ce s-a întâmplat, cum... scriu aici, separat cum a fost accidentul, așa cum l-am văzut și simțit eu. 31 iulie 2011 (...) Drumul spre casă era lung, se făcuse mai târziu decât ne-am fi dorit noi (în jor de ora 5, cred). Alex ne-a dus, la ieșirea din Piatra, pe alt drum decât veniserăm, ca să vedem și ală parte a orașului. Mi-a rămas oricum amintirea unui oraș plăcut, curat și destul de viu. Și-am mers ce-am mers, am ajuns la Bacău, ni se făcuse foame... am oprit într-un centru comercial de la marginea orașului să ne luăm ceva de halit... Voiam un sandwich, ceva, dar erau cam dubioase, iar unde arăta bine avea un sos despre care vânzătoarele n-au vrut să spună ce conține. Așa că am luat niște pachete de pufuleți. 2 Gusto și 2 Tip, ca să vedem care-or fi mai buni. Ne-am urcat și-am început să devorăm la pufuleți. Haliserăm câte o pungă din fiecare când Alex, uitându-se la oră, ne-a întrebat cum vrem să ajungem, repede sau nu contează? (Cred ca come...
7 comentarii
Citiți mai multe