Treceți la conținutul principal

mici şi tricolor

În ciuda gripei sau virozei care m-a înhățat de joi (ieri am zăcut în casă şi m-am refăcut cât de cât), azi am decis că musai să serbez 1 decembrie alături de prieteni.

Cumva mă felicit că am aruncat cu întrebarea dacă nu facem ceva împreuna cu toții din gaşcă că iată, aşa (poate a contribuit, sper) am ajuns ca Mimi şi Conu să propună o adunare la ei, cât să ne uităm la paradă, să facem mici şi să pălăvrăgim.

 Neaşteptată a fost reuşita lui Clau să o scoată pe Irina dimineața în oraş - am zis că nu pot rata asta, aşa că spre 11 eram la Unirii la Starbucks trăncănind cu fostele mele colege - mai ales de Irina nu mai ştiam mare lucru şi punându-ne la curent cine ce mai face, ce mai vrea, ce-i mai trece prin cap. A fost tare mişto, îmi era dor de Irina şi de felul ei de a fi.

Am ajuns după ora 1 la Mimi-Coni, deja tutti ajunseseră, se uitaseră la paradă, ba deja începuseră să prăjească micii. Micii sfârâiau, Baftă şi Cătălina îi întorceau şi supravegheau, restul beau una-alta (eu am ochit vişinata, că deh, terapeutic, lupta cu gripa) şi parte fumau, parte se uitau la un film de pe netfix ceva cu scoțieni.

Pe la 3 jumate ne-am uitat la parada de la Alba Iulia şi am recunoscut locul unde stăteau Iohanis şi oficialii, ieşirea din parc înspre falsul kfc. Au fost gata micii, am tras o poză în bucătărie cu mici şi tricolor - poză misterioasă, că n-a pus-o nimeni online. Later edit: rectific, am poza.

Apoi ne-am uitat la pozele şi filmulețele pe care le-a adus Cătălina, pozele din ultimele două concedii, pe care nimeni nu le văzuse până acum, că aşa e cu fotografii profesionişti - vezi de la ei poze obişnuite la sfântu' aşteaptă - că nu le dau needitate, că sunt prea multe şi nu încap pe transfer, d-astea. A fost oricum mişto sesiunea de reamintiri, hai că din concediul de anul ăsta mai fu cum fu, dar de anu' trecut mai uitasem una-alta.

Aşa că în ciuda mucilor şi a capului cât o baniță şi a stării nu prea strălucite, chiar a fost un 1 decembrie reuşit, cumva mai aproape de semnificația lui: să fii împreună cu ceilalți, cu oamenii la care ții, cu care ai un ceva mai profund în comun. Un balsam pentru suflet.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş