Treceți la conținutul principal

Timp pentru gândire

Văd că de ieri seară toate discuțiile şi întâmplările se lipesc cumva completând un puzzle complicat ca să mă facă să mă gândesc profund la ce vreau, la ce îmi doresc deep inside, să gândesc şi la aşezarea lumii ăsteia, la cum sunt oamenii, la cum sunt eu...

Aseară am avut o discuție lungă şi interesantă cu Cornel de la Banometru, a fost cumva altfel decât m-aş fi gândit. A fost foarte interesant şi am început să văd lucrurile un pic altfel şi din altă abordare, parcă s-au clarificat nişte contururi şi uniele lucruri par mai concrete şi mai realizabile. Doar că mai am de săpat până să dau de ce mă poate motiva cu adevărat ca să fac o schimbare semnificativă.

Azi dis de dimineață, în ciuda prognozei, tot m-am dus la programul de voluntariat Curățenie de toamnă în Grădina botanică. Bineînțeles toți amicii care se înscriseseră au lăsat-o baltă. Şi totul a început sub auspicii nu prea strălucite, fix la 9:30 a pornit ploaia, şi încă foarte vioi.

Din fericire, în sfertul de oră stabilit de comun acord să vedem cum evoluează vremea ploaia a stat. Toți am zis că musai să încercăm să muncim cât se poate, până revine ploaia. Anca de la Teamwork ne-a împărțit în 5 echipe, am fost echipa 4, ne-am luat mănuşile şi uneltele şi ne-a dus pe teren. Tot în zona unde acum 2 ani săpasem pentru alei. De astă dată aveam de smuls lăstărişul şi bălăriile. Am băgat din greu, ne-am luptat cu îndârjire cu vegetația, am smuls, am dat cu cazmaua, am tăiat cu foarfecele de grădinărit, am tăiat cu fierăstrăul... Toată lumea a muncit pe brânci. Am aflat o grămadă de chestii mişto de la colegii de echipă, unii aveau la activ ceva istoric în acțiuni de voluntariat, alții nu, parte abia urmau să termine liceul, alții erau la facultate, au fost nişte discuții foarte interesante. Şi o atmosferă mişto. Am primit de la organizatori ceai, 3 în 1, apă la discreție şi sandwich-uri.
Pe măsură ce lucram norii se subțiau, iar pe la 11 a ieşit de-a binelea soarele, care imediat a înviorat culorile grădinii botanice şi a făcut ca brusc totul să devină foarte frumos. La ora 14 Anca ne-a dat semnalul de încetare a activităților, am strâns toate cele şi ne-am adunat în fața magazinului de suveniruri pentru poza de grup şi pentru micile atenții pentru noi: diplome, insigne, permise cu 4 intrări gratis la grădina botanică, plăntuțe şi câte ceva la tombolă.

După asta ne-am împrăştiat care încotro... eu m-am mai plimbat un pic prin grădină, cu scopul să găsesc un foc frumos şi liniştit unde să stau şi să mă gândesc. Mi-a reuşit, dar prea puțin, că m-a sunat maică-mea şi a trebuit să mă cărăbănesc acasă... Aia e când ai programat prea multe chestii în aceeaşi zi.

Seara a fost dedicată teatrului. "10", o piesă a teatrului Radu Stanca din Sibiu, de Csaba Székely. Un decalog aparte, 10 personaje principale, fiecare cu povestea şi păcatul său, cu poveştile întrețesute, fiecare povestind din unghiul său o latură a poveştii care-i lega pe toți. Deşi trist, nu cade în lacrimogen, nici în derizoriu, nici în siropoşenie. Un spectacol care mi-a plăcut mult, şi care m-a făcut să mai cuget despre bine şi rău, despre relativitate şi despre vechea mea decizie de a trăi în aşa fel încât să nu ajung să regret ceva important. O reevaluare - work in progress.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş