Ne-am trezit când au venit muncitorii. Primul lucru pe care l-am auzit - îi ziceau paznicului "ai chiriaşi?". S-a pornit şi telescaunul, ne-am iţit şi noi de prin corturi să ne deşteptăm cu o cafea. Am pus de-o cafea, le-am dat şi nenilor muncitori (erau vreo 3 neni în vârstă). Baftă era tot umflat, dar ceva mai puţin. Era lumină, dar nu foarte soare. Cer cam plumburiu. Zorim să strângem corturile, nu cumva să vină vreo ploaie şi să fie nevoie să strângem corturile ude. Am avut noroc, am reuşit să ne strângem şi abia după aia a început ploaia. Nu cine ştie ce, dar ploaie totuşi. Ne-am înghesuit la loc în maşină claie peste grămadă. Am coborât ce-am coborât până la un cot al drumului unde stăteau în mijlocul drumului nişte cai frumoşi. Care nu aveau chef să plece din drum. Baftă le dă claxoane, caii însă aveau chef de joacă. Trei dintre ei, tinerei, încep a se hârjoni, ridicându-se cu copitele în aer, nechezând a joacă aşa ca băieţii care se caftesc aașa nițel, prietenește. În fine s-au potolit, iar noi ne-am continuat drumul.
Am ajuns în Petroșani, am luat micul dejun sub formă de sandwich de la o "mâncătorie", eu am luat țeapă cu șaorma, era cea mai proastă alegere. În timpul ăsta ploua, nu foarte tare. Apoi ne-am preumblat prin oraș, pe la farmacie pentru mușcăturile lui Baftă și nu numai, am luat Fenistil și un unguent cu arnică... Ne-am mai preumblat și prin sh-uri (la început n-am înțeles ce-i cu pasiunea asta a lor pentru colindatul sh-urilor, mai târziu mi-am schimbat părerea, m-am molipsit). Am vizitat și Muzeul Mineritului din Petroșani, destul de micuț, dar drăguț și interesant, în ciuda faptului că tănticile care tăiau bilete n-aveau chef șă ne facă vreun tur, oricum ne-am descurcat singuri. Am văzut multe chestii care mai de care mai interesante. A fost instructiv. Dar oricum, pe timpul vizitării ne-a lovit o moleșeală... În cele din urmă, obosiți, ne-am întors la mașini. Se oprise și ploaia, se făcuse zăpușeală.
Ne-am îndesat iar claie peste grămadă în mașină și ne-am continuat drumul. Am mers spre Hațeg. Nu mai știu prin ce orașe sau alte chestii am trecut. Am ajuns în Hațeg, în centru, ne-am parcat lângă Billa de unde ne-am făcut cumpărăturile pentru următoarele 2 zile, cât urma să stăm în Sarmisegetusa. Făcuserăm listă cu ce gătim și ce ne trebuie. Aveam pentru prima seară pulpe și cârnați la grătar cu salată de ceapă respectiv varză, iar pentru ziua a doua, fasole cu ciolan la ceaun. Ne-am luat și câte ceva de ciugulit pe loc. Apoi din piață am luat legumele necesare. Ocazie cu care am descoperit cele două ditamai sh-uri din piață, de unde evident ne-am luat câte ceva, dar cum nu prea aveam timp, a rămas să le vizităm altă dată mai pe îndelete.
Am pornit către Sarmisegetusa. Cum mergeam noi așa, era un drum lung, plin de meri ai nimănui pe margini. Ne vine poftă de mere, oprim și culegem de prin pomi mere, ba dintr-unul, apoi ia că din ăsta sunt mai gustoase, ba din ăla sunt și mai bune. Am strâns la mere cât pentru jumătatate de excursie.
Continuăm, ajundem în Sarmisegetusa, trecem pe lângă ruinele romane, îmi arată Baftă care-s și-mi zice că musai trebuie să mă duc să le vizitez - eu fuseseră fiecare de cel puțin 3 ori.
Spre capul satului intrăm pe o străduță și ajungem la Zamolxe, pensiunea atât de lăudată de ai noștri. Acum, atât o lăudaseră încât eu aveam niște așteptăti prea mari și am fost puțintel dezamăgită. Dar mi-a trecut repede. Cum am oprit mașina și am parcat în curte, cum s-a pus pe ploaie - era de așteptat, văzuserăm de departe norii de ploaie cum veneau dinspre munte. Ne-am refugiat în foișor, am stat acolo până s-a potolit ploaia, apoi am mai stat să se mai tragă apa în pământ. Între timp am făcut toți duș. Apoi am pus corturile și ne-am apucat de gătit. Mai mult băieții cu friptanele iar fetele cu salățile. Frumos, relaxat, o seară plăcută. Era destul de plină pensiunea și campingul, era o echpă de fotbaliști juniori în cantonament, precum și un grup de arheologi canadieni.
Liniștiți și sătui ne-am băgat la somn.
Comentarii