miercuri era o zi ca oricare alta, munca multa, nimic interesant la orizont... pana cand ma intreaba pe mess var-miu daca vin la o bere cu restul de fosti colegi de Corint. Sigur ca da, ramane sa vorbim mai pe seara. Abia pe la 5 apare si Sox pe mess sa intrebe daca vin, aflu de la el mai multe detalii, adica locul si ora, respectiv Piranha, la 18:00, ma intreaba daca merg la Iris, ca se duce Diana sa ia bilete, zic nu, ca vreau mai degraba sa merg la Deep Purple. Ei, si ajung eu in Piranha aproape de 7, ca de, drumul e lung... Corina, Simona, Sox si Diana, stam noi la o barfa mica, media, mare despre edituri si nu numai, despre miscarile de prin edituri (gasca noastra migreaza de la Corint la Niculescu) si de prin agentii (var-miu era cat pe ce sa plece de la agentia lui si sa vina la a mea, la o alta firmulitza a mccann-ului, dar s-a razgandit, ca i-au marit leafa ai lui... pe la 9 apare si el, corina si simona ii fac capul patrat, ele voiau sa plece la 9... in fine mai stam, mai barfim, fetele pleaca, noi ne terminam berile... se facuse un friiiggg de inghetasem bocna (eram imbracata tare nepotrivit pentru iesire la terasa la inceput de octombrie, adica in rochia lunga, verde si in pantofi)... ne urnim, ei au luat in taxi, eu un metrou... de fapt mai multe metrouri, ca mi-am schimbat directia pe parcurs, in mod din nou neprevazut... m-am intalnit cu un prieten, care venise cu motorul... asa c-am ajuns sa fac o plimbare pe motor in rochie lunga, de bal...
Ei, si cum spuneam, n-am vrut sa dau banii pe un bilet la Iris. Dar tot din ciclul "lucruri neprevazute pe care le ador" ieri ma suna o prietena, fosta colega de master, si ma-ntreaba: am invitatii la Iris; vrei sa vii? Evident ca n-am stat nici o secunda pe ganduri. S-asa, din nou intr-o tinuta nepotrivita (de asta data in costum office, sacou, pantaloni si pantofi) am ajuns la Iris. Foarte frumos, exceptand dezorganizarea si imbulzeala de la intrare si de la sucuri&bere. Oricum, si de asta data am suferit din cauza tinutei, in sensul ca m-au ucis nemernicii de pantofi la atata stat in picioare... Dar nu regret nici o clipa. Iubesc neprevazutul.
Ei, si cum spuneam, n-am vrut sa dau banii pe un bilet la Iris. Dar tot din ciclul "lucruri neprevazute pe care le ador" ieri ma suna o prietena, fosta colega de master, si ma-ntreaba: am invitatii la Iris; vrei sa vii? Evident ca n-am stat nici o secunda pe ganduri. S-asa, din nou intr-o tinuta nepotrivita (de asta data in costum office, sacou, pantaloni si pantofi) am ajuns la Iris. Foarte frumos, exceptand dezorganizarea si imbulzeala de la intrare si de la sucuri&bere. Oricum, si de asta data am suferit din cauza tinutei, in sensul ca m-au ucis nemernicii de pantofi la atata stat in picioare... Dar nu regret nici o clipa. Iubesc neprevazutul.
Comentarii