radiohead (there there)... si ploaia care acopera lumea... m-am izolat/m-a izolat pe insula mea, lumea lacustra, rece, furtunoasa... in jur dezastru, la mine detasare completa... sunt refugiata de vremea rea in insula mea, insula sentimentelor mele, unde acum nu e nici tristete, nici veselie, nici suferinta, nici bucurie, dar e liniste, pace, muzica, si multe multe ganduri... incerc sa ma descopar, de ceva vreme parca ma pierdusem de mine insami... ploaia bate rece in geam, vantul urla, zgaltaie geamurile si sufla pe sub usi... lumea se pierde sub ape, se topeste, se dilueaza... poate sa fie si potop, eu sunt in insula mea... incerc sa ma regasesc dincolo de bine si rau, dincolo de imaginea mea despre mine, dincolo de imaginile altora despre mine... dincolo de aparente, dincolo de educatie, dincolo de trecut si de viitor... deocamdata pare o fata morgana, iluzie cu mii de fetze... dar dincolo de toate astea sunt eu... cine sunt eu?! sa ploua, sa topeasca ploaia toate decorurile, toate adaosurile, sa ramana doar esenta... simt o nevoie acuta sa fiu profunda, sa ma gasesc dincolo de tot si toate... vantul urla... smulge frunzele... iluziile... autoiluziile... mastile, valurile pictate, chipurile cioplite dupa imaginile din minte... sa se duca toate, sa zboare departe... sa raman doar eu in insula mea, la un ceai fierbinte cu mine insami, la o palavra... poate asa o sa ma imprietenesc cu mine. si poate o sa ma inteleg, o sa inteleg ce rost am si ce caut, o sa gasesc ce caut si ce nu caut...
Comentarii