de cateva saptamani am simtit nevoia imperioasa de a ma regasi, de a-mi raspunde la dificila intrebare "cine sunt eu?". se pare ca sunt pe cale sa ma regasesc, se pare c-am reusit sa separ ce sunt de ce nu sunt... acum incerc sa ma definesc si sa nu ma mai pierd in cautari zadarnice, in confirmari in altii, in exterior.
am descoperit multe lucruri interesante in aceasta dificila cautare a ceea ce sunt. cel mai important pare sa fie ca nu trebuie sa te raportezi la ceilalti, ca nu trebuie sa cauti in altii ceea ce-ti lipseste tie, ca nu trebuie sa astepti de la altii sa fie asa cum vrei sau cum ar trebui, ca de fapt inainte de toate trebuie sa gasesti tot ce iti trebuie in tine si abia apoi sa te raportezi la ceilalti. nu trebuie sa cersesti nimic de la altii (dragoste, atentie, simpatie, aprobare sau orice altceva), nu sunt ei responsabili pentru tine, ci numai tu insuti/insati.
alta chestie misto e ca indiferent de ce se intampla, trebuie sa gandesti frumos, optimist, sa nu-ti creezi singur monstri care sa te bantuie... sa te accepti asa cum esti si sa nu te torturezi singur/a.
Da, e o idee mai veche de-a mea, legata de frumos... idealul meu ar fi acela de a trai frumos... adica, oarecum asa: de a gandi frumos, de a nu fi haituita de ganduri rele sau autodistructive, de a nu fi niciodata in situatia de a regreta ceva ce n-am facut sau am facut, de a trai o iubire frumoasa, de a ma bucura de frumusete in orice exista (flori, oameni, natura, muzica, arta, sentimente, ganduri, literatrura, vorbe, gusturi, mirosuri, senzatii, atingeri...), de a fi impacata cu mine si cu lumea...
Mai am mult pana acolo... sau poate nu... mai am inca de descoperit multe in mine insami, trebuie sa nu ma mai ratacesc pe cararile durerii si disperarii, sau mai bine zis, trebuie sa-mi pot gasi intotdeauna drumul inapoi, catre mine... caci in definitiv, au si cele rele rolul lor, macar ca te ajuta sa afli ceva despre tine si te pot face mai puternic, daca inveti ceva din ce-ai trait...
Orice intamplare poate fi privita din alta perspectiva... un film drag mie, "La vita e bella" arata cum poti privi unele lucruri ingrozitoare din o cu totul alta perspectiva... Despre acelasi lucru vorbeste si "Calauza" lui Tarkovski... e emblematica discutia dintre cei trei, cand ajung in pragul "camerei dorintelor implinite". Si despre a-ti dori si a nu te teme sa-ti doresti ceva...
Drumul e lung... si greu... deseori inselator...
| Metallica - Nothin... |
Comentarii