lumea in care traim

Am iesit intr-un tarziu la votare... Pe strada cativa oameni rataciti... Senzatie de pustiu, de plictiseala maxima... Sectia de votare trista, membrii comisiei obositi, sictiriti... Votanti: eu, mama, si un cuplu cu copil mic in carucior... Iesim, mergem pe jos pana in Herastrau. A iesit soarele. Cald. Zapuseala. In parc lume extrem de putina, parca ar fi o zi de lucru, nicidecum sambata. O tipa pe role si bete telescopice facea un sport intre mersul pe role si mersul pe schiuri. Dam peste un vechi prieten (Domi), insotit de prietena lui si de fiica. Vorbim de votari... Si pe la ei aceeasi senzatie de dezinteres, lume putina... Da, asta arata realitatea: oamenii s-au plictisit de atata circ. Lumea e scarbita. Cei de sus se dau in barci, se balacaresc, se acuza, se injura, totul e o sarabanda grotesca, incearca sa isi justifice incompetenta prin fel de fel de manevre... Vor sa ne faca sa credem ca problemele grave sunt alea pe care ni le arata ei... Dar lumea s-a saturat sa-i mai asculte pe acesti mascarici iresponsabili... Traim zile in care ne-ar mai trebui un Caragiale ca sa imortalizeze absurdul si mizeria morala a clasei noastre politice, ca sa aiba de ce rade in hohote generatiile urmatoare.