fragmente de viatza

Azi m-a dus o fosta colega de facultate, buna prietena, la un cizmar bun si ieftin. O bateam la cap de nu stiu cand ca vreau sa ma duca la nenea cizmarul... ca in zilele noastre o pereche de incaltari bune te coooosta de te ustura. Iar o fata fara incaltzari e pierduta... o cenusareasa. Ne intalnim la Eroilor la 7 si mergem pe jos pe stradute pana la o casa, intram pe un gang inguuust, cam intunecat... presarat cu diverse usi... mici ateliere mestesugaresti de te miri ce la subsolul unei case vechi. Daca eram singura n-as fi nimerit si nici n-as fi indraznit s-o iau pe-acolo... Niste usi mici, un culoar stramt... Intram... In atelier lume, multe perechi de pantofi si sandale peste tot, o doamna isi comanda pantofi, nenea cizmarul ne primeste prietenos, se invarte de colo-colo prin prima odaitza, din cea de-a doua apare o tanti simpatica si vioaie care o stia bine pe prietena mea, ne da o cana de suc, ma trage de limba cam de vreau, imi da fel de fel de modele sa le probez, sa ma uit... M-am simtit precum un gurmand intr-o cofetarie... nu stiam la ce sa ma uit mai intai... Ne sucim, se invartim, ne sfatuim cu totii, intre timp era acolo un du-te-vino continuu, eu stateam intr-un picior, semidesculta, probam una-alta... Mesterii sunt o specie de oameni vorbaretzi, simpatici, am vorbit cate-n luna si in stele, dar habar nu mai am ce anume, mai era inca un nene in odaita din spate, cea cu materiale, care mesterea si el la pantofi... Vorbeam cu totii cu voiosie, tanti era grijulie cu noi ca o mama, mai luati suc, mai stati jos... Mare distractie e sa ai de-a face cu mesteri... Sigur nu te plictisesti!