Soarele in luciul de argint topit al lacului... Vantul mangaind pleata verde a salciilor... Miros verde crud... Ganduri... Sentimente... Ratzusca cu 8 bobocei plutind linistit pe unda argintata... un nor atarnat departe, care parc-ar pleca, parc-ar vrea sa stea... Un om face jogging, niste indragostiti stau imbratisati pe banca, un copil alearga... Miros de soc inflorit... O veveritza in mijlocul aleii ciuguleste ceva, apoi se sperie si fuge... Ce e viatza? Simt anumite momente mai reale, mai adevarate... O plimbare in natura o simt mai adevarata decat propria-mi existenta. Parca as pendula intre trezire si visare, si nu stiu care e care... Care e visul? Care e viata? Viatza mea imi pare neconvingatoare, inutila, monotona, stearsa. Atata cautare a adevarului, a dragostei, a intelepciunii... Vanare de vant. Caut raspunsuri pentru ceva ce stiu, in locuri unde stiu ca nu voi gasi raspunsuri... nu e absurd? Raspunsurile nu trebuie cautate in exterior... sau in altii... se afla in sufletele noastre... le avem mereu cu noi. Exista, pur si simplu. Ca si natura. Ca si lacul, Ca soarele. Ca ratzusca cu bobocii ei. Ca si mine. Oare exist? Sau poate sunt un vis, un vis al lacului? sau al soarelui? poate al norului sau al unei salcii...
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii