Treceți la conținutul principal

vineri 13

Sunt pur si simplu zile cand totul e wrong... Si mult de munca, ti se fac reprosuri aiurea, te stresezi pentru fel de fel de prostii, cei la care tii sunt indiferenti, total straini, iti trec prin minte ganduri fara rost, te incearca senzatii ciudate, te intrebi daca esti in toate mintile... Zile miiinunate, cand nimic nu e in regula, totul e aiurea si simti ca nu stii ce cauti in lumea asta, care ti-e locul... ca esti a little alien. Asa a fost (si inca mai este) ziua de azi...
Bine ca macar a fost soare afara. Si ca maine ies cu prietenii la iarba verde... Si ca maine seara ma duc sa dansez cu fetele in club... Si asa ma fac ca uit de golul din suflet - care suflet, ce suflet, dom'le... ala care doare, ca sa stii ca n-ai murit inca...
Cam pesimisto-trista ziua asta... biata zi, parc-ar fi ea de vina! Hmmm, nu se poate sa nu gasesc si ceva bun in ziua asta... niste e-mailuri amuzante de la prieteni... niste ganduri ale altcuiva despre femei... o gluma... cam putin. A, si un mar inflorit pe drumul spre munca, norii alungati de vant prin fatza soarelui... Un film cam siropos dar dragut (ce n-as da acum sa vad un film bun, dar bun, din ala care sa-ti innoade neuronii si sa-ti atinga sensibilitatea artistica...)
Dar sa zambim, maine va fi mai bine... sau macar va fi o noua zi, un nou inceput... it's the first day from the rest of your life, vorba unui cantec (oare e cu "from"? habar n-am, am uitat si engleza pe care n-am stiut-o... ha ha ha).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Drumurile Deltei 2024. Brațul Chilia

Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...