Iar o zi fara nimic notabil. Abia urmeaza o petrecere cu gasca, ziua alinutzei. Pirania, bere, tequilla (musai, obligatoriu!), voie buna si prieteni. Suna bine. Asteptare. Vrei ca timpul sa treaca mai repede, sa se faca ora party-ului. Evident ca timpul abia se taraste. Si oricum dupa ce trece (trece ora, ziua, saptamana, anul, trece viatza..) te gandesti de ce-oi fi vrut sa treaca timpul... Cand oricum nu stii ce si cum va fi, cand oricum totul se termina, iar ce e bun se termina muuult prea repede (cele rele tin mai mult, da' trec si ele). Vine petrecerea, bem, ne inveselim, maine e o noua zi, desi e sambata o sa am de munca (vreau bani in plus, asta e, munca in plus)... mirific.
Brațul Chilia este foarte pitoresc - multe meandre, vegetație multă, copaci, păsări, pășuni pe alocuri, ceva sate, Ucraina pe celălalt mal, puține bărci cu motor. Mergând cu nava clasică am făcut spre 6 ore. Am văzut portul Ismail - ditamai portul, cum ar fi la noi Constanța... Am plecat din Tulcea pe 25 septembrie, miercuri, către cel mai îndepărtat sat la care se poate ajunge pe brațul Chilia, cu Ucraina pe partea stângă și vărsarea în mare în față. Cu navele de stat în sezon ai un vapor (un fel de feribot) zilnic, iar în extrasezon, unul la două zile. Anul ăsta sezonul s-a lungit pâna la 1 octombrie. Ne-am plasat pe puntea de sus, ca să vedem pe unde mergem. Jos erau depozitate și diverse mărfuri și alimente, și colete (în satele astea nu vine curierul cu duba, aici vii la vapor și le preiei). Erau oameni și pe puntea de jos, erau și câteva femei nu foarte tinere, și câțiva bărbați tot așa. Toți aveau aspect de oameni din partea locului. Mai era o femeie mai tânără, cu d...
Comentarii